O treabă inginerească. O măsură a civilizaţiei şi imperialismului

O treabă care a reuşit să mă impresioneze.

Am primit de curând nişte cutii cu vârfuri de pipetă. Aceste pipete cu vârfurile lor se folosesc în laboratoarele moderne, adică în laboratoarele de azi, laboratoare de microbiologie, biologie moleculară etc. În încercarea mea de-a le organiza prin tot felul de sertare din mesele cu o vechime de cca 200 de ani de la institut, remarc cu uimire următoarele.



Un sertar secular stă pe podeaua la fel de seculară a institutului. Aşezând cutiile cu vârfuri de pipetă în acest sertar am remarcat cum întreaga suprafaţă a sertarului a fost ocupată perfect de aceste cutii. Iată:



Nu numai că suprafaţa (L × l) sertarului a fost ocupată perfect de cutiile cu vârfuri de pipetă, dar şi înălţimea cutiilor a fost aceeaşi cu cea a sertarului într-unul din cazuri.



Mă întrebam dacă acei ingineri de acum 200 de ani s-au gandit cumva că eu, peste 200 de ani, voi primi la institut cutii cu vârfuri de pipetă de aceste dimensiuni şi au zis să proiecteze sertarele meselor în consecinţă. Sau poate inginerii de azi care au proiectat aceste cutii cu dimensiunile lor au cunoscut marimea şi suprafaţa sertarelor seculare de la institut (mai degrabă).

Raspunsul este desigur undeva la mijloc, naşul meu, Ing. Lucian Lupescu explicându-mi cum stau lucrurile cu monarhia şi imperialismul, cum că unii sunt din imperiu şi alţii nu prea.

Am concluzionat împreună faptul că oamenii aceia de treabă nu au schimbat stasurile de 200 de ani, pe cand noi punem PAL, termopane, rigips şi gresie până şi în Castelul Bran. În consecinţă, ne gândim serios să sărbătorim ziua naţională a României (1 Decembrie) cum se cuvine pe tărâm imperial, adică la Miskolc unde vom face nişte băi într-o peşteră, iar într-una din zile vom vizita Peştera Aggtelek.

Regele şi Patria !!! Respectiv un nou Antonescu pentru România !!!