Traian Brad

Nesimţire sau... cum se numeşte comportamentul?

2012-01-17T11:29:00.003+02:00

Taximetristul pune frână, apoi se îngrijeşte dacă ii vine careva din spate. Aceasta (că se îngrijeşte) în cel mai de bun simţ caz, dacă se poate vorbi aici de bun simţ. Apoi, dacă mai pune şi avariile, atunci se numeşte că individul excelează în bun simţ. Dar apoi îşi dă cu arama de faţă şi face manevre în dricu intersecţiei. Dă cu spatele etc. De multe ori chiar are unde opri, deşi iregulamentar. Dar le place domle să încurce circulaţia. Opreşte de pildă pe Republicii la deal. Dacă clientul nu e prea sportiv să sară rapid din maşină, sau dacă nu are bani ficşi, circulaţia e încremenită până pe Memorandumului, cale de trei semafoare.

Într-o ţară civilizată de tip Olanda, taximetrele au staţie de taximetre şi nici într-un caz nu opreşte unde îl taie capul pe taxist, sau unde vrea clientul. Dar de, nu suntem, în Olanda. Poate-i mai fain aşa. De ce atâta ordine şi disciplină? Nici nu ştiu ce să mai prefer. Nicicum nu-i bine.

Să ne înveselim un pic cu o poznă de pe Oser, unde Psaltirea se vinde alături de Hustler:

Iar pe coridoarele Pieţei Mărăşti se expune domle marfă, chiar daca această acţiune este strict interzisă. Nu pot să cred. În ţara lui Vlad Ţepeş unii încalcă legea şi regulamentele.

O primăvară frumoasă de ianuarie la Orăşti

2012-01-10T13:17:00.002+02:00

Câteva pozne:

Eterna Hudă.

2012-01-06T14:23:00.004+02:00

Chiar dacă vad şi învăţ lucruri noi de fiecare dată când mă duc la Hudă, de fiecare dată mă încearcă un mic sentiment de nostalgie, o nostalgie frumoasă a trecutului în care mergeam la Hudă în tenişi, o bluză cu mânecă lungă, pantaloni scurţi să nu mă ud şi o caciulă în cap că era cam frig. În mână aveam o lampă de carbid de Sadu şi felurite mijloace de a o aprinde. Mi-e dor de mirosul de carbid, de rezultatul reacţiei acestuia cu apa ce picura în lampă.

Azi purtăm combinezoane şi subcombinezoane anume pentru peşteră. Lumina ne stă în frunte şi arde la fel ore în şir; dacă ştim că ne vom uda un pic la picioare, ne luăm neapărat şosetele de neopren. Nu mai facem o oră şi jumătate pe jos de la halta Sălciua de Jos, pe puntea peste Arieş, apoi pe Valea Morilor în sus. Azi urcăm cu automobilul până în gura peşterii. Fotografii ale lui Tudor:

Automobilul cu pricina

Postdoci pe teren, deci în timpul programului

Iuliana scâncind că e cam frig. - Să vezi ce frig era odinioară când nu aveam GoreTex, Vibram sau WindStopper.

Drumeagul către Hudă, acelaşi, dar uşor diferit mulţumită impactului antropic datorat prezenţei omului. Ne deschideam cortul liniştiţi de fiecare dată pe o luncă în aval de resurgenţă, până când ne-am trezit cu un afiş într-un vârf de par pe care scria "Proprietate privată". Am zis "Bine mă". Dar mai apoi ne-am trezit cu omul care pretindea că e proprietarul. Impresionaţi de săcurea acestuia, ne-am strâns corturile şi am plecat.

Resturi ale unei epoci cu adevărat de aur în care s-a amenajat peştera, am spalat 5 sticle, am produs 10 lei pe ele la Cooperativă, banii i-a reţinut mătuşa pentru organizarea transportului, a două eugenii şi biletului de intrare (1 leu). Am fost fascinat la gura peşterii de reacţia carbidului cu apa, carbid aruncat în apă Văii Morilor unde (cred că) se spălau lămpile de carbid cu evacuarea şlamului şi resturilor netransformate în vale. Probabil pe atunci nu s-a auzit încă de poluare, de climate change şi global warming, iar speologii de atunci din gura peşterii nu păreau să-şi facă probleme prea mari din pricina reacţiei. Sau se prea poate să fie numai o impresie de-a mea de demult, ireală, scornită de mintea de atunci. Cine ştie?...

Un nene pletos şi bărbos ne-a însoţit spunându-ne de afară că vom merge până în Sala Minunilor, unde, la balcon, "vom sta pe-ndelete de poveşti" (au fost vorbele lui). Era prin anul 1980 şi ceva. Tot acel nene ne-a spus că mai departe de Sala Minunilor nu mai sunt trotoare, scari, poduri, balustrade, teleferic şi scări rulante şi că este foarte periculos. Am trăit cu această enigmă până în anul I, în luna mai 1996, când cu respiraţia ţinută (la figurat desigur) am depăşit Sala Minunilor. Ce realizare!

Pintre locatarii peşterii

Zamă acră

2012-01-04T01:32:00.001+02:00

Să adaugi tu acreală pe bunătate de ciorbă !!! De ce să înăcreşti ciorba, când bunul creator a lasat legumele dulci şi aromate? Adaugi acreală (i.e. borş, oţet, lamâie etc.) şi s-a zis cu bunătatea şi savoarea. De unde dom'le şi această tradiţie? Ce popor dom'le! Plin de tradiţii.

Atenţie! Un astfel de popor, dacă luptă şi se opune pierderii tradiţiilor, nu ii mai ramâne timp pentru a face şi altceva, aşa cum ar fi lupta pentru a-şi scoate propria ţărişoară de sub jugul recesiunii şi mizeriei în general. Renunţaţi dom'le la unele tradiţii şi veţi vedea că vă va merge mai bine. Începeţi cu a nu mai înăcri ciorbele.

Panem nostrum cotidianum

2011-12-17T21:21:00.000+02:00

Din sintagmele românilor, aşa cum ar mai fi "Nu ne vindem ţara" sau "Avem o identitate", sunt de acord (şi) cu acestea, dar de acestea ne vom ocupa cu altă ocazie, nici o grijă.

De pildă, în faţa magazinului alimentar Alina de pe Pata stă de multe ori o... doamnă... (sau cum să-i spun?), de fiecare dată cu un copil în braţe sau alături, uneori în ploaie sau frig şi cere fiecărui trecător ceva ca să poată să îşi ia şi ea o pâine la copii. Exemple asemănătoare exită cu nemiluita. Surprind de multe ori pe cei în cauză fumând sau vorbind la telefonul mobil.

Altfel spus, povestea aceasta cu pâinea noastră cea de toate zilele este evident doar o metaforă sau un mod simplu de-a arăta mulţimea lipsurilor cotidiene în lipsa unei imaginaţii mai complexe decât să ceri la nesfârşit acelaşi lucru, adică bani de-o pâine la copii. Nu poţi trăi numai cu pâine, aia e clar. Ai nevoie şi de o ţigară sau de nişte credit la cartela telefonului, deci nu numai de pâine la copii.

Sau cine mai ştie?... Un tip destul de în vârstă din ţara Olanda era destul de mulţumit dacă avea pâine; zicea că dacă are pâine, are ce mânca şi nu-şi făcea probleme. Helăăăău! Un parizer, ceva? Nimic? Se prea poate să fie la mijloc o altă tradiţie neînţeleasă de mine, aşa cum ar fi folosirea întregului cap porcin, inclusiv a plitului animalului, la delicatesa numită tobă. Cum să mănânci creierii bietului animal?

Donaţie benevolă

2011-11-22T08:24:00.001+02:00

Un pleonasm mişto. Dar cum adică "minimum 1 leu"? Adică dacă se numeşte donaţie, atunci e evident ca e benevolă. Devine cu atât mai benevolă în momentul în care ţi se comunică şi minimum pe care trebuie să îl donezi. Dacă te supui, atinci chiar eşti un tip altruist şi cu siguranţă iubeşti şi câinii vagabonzi.

Oliviera

2011-11-15T12:41:00.001+02:00

... o da, această fiţă a fiecărei mâncătorii, fie ea din vârful Pietrii Craiului, de la vreo cârciumă unde trag şoferii la Negreni, în complexul studenţesc Haşdeu, sau la Mangalia.

Oliviera este un brand; un cult naţional. "Staţi să vă aduc o oliviera", mi-a zis cârciumăriţa de la un restaurant din vârful Pietrii Craiului.

Cine nu cunoaşte acest complex, acest sistem indispensabil unei feţe de masă.

Cine din ţara aceasta a văzut vreo oliviera curată şi îmbietoare? Eu unul nu am vazut aşa ceva. Absolut toate olivierele pe care le-am întălnit arătau jalnic. Erau deopotrivă mizerabile şi ruginite. E drept nu am fost niciodata la City Plaza sau Marriott. Cine stie cum sunt olivierele acolo? Dar pe oriunde am fost, în fiecare restaurant sau mâncătorie unde am intrat, aceste oliviere conţineau următoarele caracteristici.

Recipientul cu sare avea capul relativ umed, iar sarea depusă pe acest cap a început să corodeze aliajul ieftin din care a fost realizat acest produs, foarte probabil în China. Recipientul cu piper la fel. Îmbâcsit şi cu găurile prin care ar trebui sa curgă praful de piper colmatate. Am auzit cazuri în care capul recipientului cu piper a fost deşurubat înadins, iar la o întoarcere a acestuia asupra unei farfurii aburinde, consumatorul a avut o surpriză nesărată. Deci ţineţi întotdeauna şi de capul recipientelor din olivieră (vai, nu mai pot, mă omoară deja acest termen) atunci când vi se pare că ciorba sau şniţelul nu au fost suficient condimentate. Despre recipientul cu ulei nu vreau să mai amintesc. Este tabu. Este de neatins. Daca pui mâna pe acest recipient, te poţi duce la toaletă (şi aceasta condimentată, înmiresmată) să te speli pe mâini cu apă caldă şi săpun, în cazul în care aceste facilităţi există.

Dar să vorbim despre ultimul recipient, acela cu oţet. Am avut azi supriza cea mai mare pe care am avut-o vreodată când am încercat să folosesc acest dispozitiv:

Acesta este capul degradat, oxidat sau corodat sub acţiunea acidului acetic. Scuzaţi calitatea fotografiilor.

Aici avem cca. 30 de indivizi aparţinând unei specii de Drosophila aflaţi în suspensie

Iar aici avem aceeaşi indivizi, decantaţi pe fundul recipientului.

Cum ziceam, suntem cineva. Tipul acesta de olivieră ne caracterizează. Este un brand naţional. Dna. ministru Udrea ar putea linistită să-l introducă în slogan alături de Hagi, Nadia Comăneci sau Ilie Năstase.

Dragi compatrioţi. Nu aveţi decât să nu vă vindeţi ţara şi să continuaţi să aveţi o identitate.

"Noi suntem români, noi suntem români, noi suntem aici pe veci stapâni". Eu nu vreau decât să mă bucur de o olivieră civilizată. Deci, hai pa.

Despre descoperirea Americii

2011-11-04T10:05:00.000+02:00

Columb nu ar fi descoperit niciodata America daca ar fi fost casatorit, din cauza urmatoarelor intrebari:

Unde te duci?
Cu cine?De ce?
Cu ce?
Ca sa descoperi ce?
De ce tu?
Si eu ce fac daca tu pleci?
Pot sa vin cu tine?
Cand te intorci?
Ce imi aduci?
Se pare ca ai un adevarat plan, nu??? De ce?
Nu ma minti. De ce iti faci asemenea planuri?
Vad ca sunt din ce in ce mai multe in ultimul timp. De ce?
Te parasesc. Si nu ma mai intorc niciodata. De ce nu ma opresti?
Nu inteleg de ce e atat de importanta chestia asta cu descoperirea. Si de ce nenorocita aia de regina iti da toate vasele alea pe gratis? De ce? E mai frumoasa ca mine?
De ce te gandesti atat de mult si nu raspunzi?
Intotdeauna calatoresti si iar calatoresti...nu pot sa inteleg ce naiba vrei sa descoperi??

Ţara care (nu) face

2011-09-15T11:01:00.000+03:00

De multe ori nici nu mai şti dacă face sau dacă nu face. E drept, exclamăm de cele mai multe ori "Nu face". De pildă, la Memo 10 sau la Agape, mănânci un meniul zilei cu un 11-12 lei. Uneori zici ca nu face. Vă asigur că face.

Tocmai m-am întors de la non-stop-ul de pe Peiezişa împreună cu o straiţă încărcată cu: o franzelă albă feliată, un pateu Bucegi, trei felii din ceva parizer (ca odinioară), două mici porodici, două pungi de pufuleţi şi un baton mic de ciocolată de casă. Produsele amintite au costat 12.50 lei. Am exclamat evident "Nu face".

Mai bine mergeam cu Albert la masă în centru.

Ce face şi ce nu face în ţara aceasta? Ce face mai tare, un meniul zilei civilizat (cât de cât), sau un parizer şi-un pateu de la non-stop?

Podul Prieteniei şi spiritul de turmă la ghiaurii de la nord de Dunăre

2011-08-29T12:26:00.004+03:00

La Giurgiu ne întâmpină un băiat şi mi se adresează:

- 20 minutes!

- 20 minutes, what? La care îmi arată o placă trilingvă ce ne anunţa că podul prieteniei este cam în construcţie. Înainte de această mică interacţiune cu prietenul bulgar, la un ghişeu o ... doamnă... sau cum să-i zic, îmi ia taxa de pod:

- 26 de lei, destul de răstită, cu toate că A4-le din faţa ghişeului mă informa cu totul altceva (25.47 RON)

- 50 de bani rest va rog? Mi-a dat, nu-i vorba... Femeie cinstită din popor, cu frica lui Dumenzeu:

După mai bine de un ceas, trecem şi noi podul, ne deplasăm pe relaţia Nisipuri, Bizanţ, Slănic Macedonia (vorba lu' Răducu) după care ne întoarcem la acelaşi pod. Surpriză, taxa 2 euro. Mai ieftin.

În faţa mea o barieră cu semnul octogonal de STOP. Se ridică această barieră, aud motoare ambalandu-se şi sunt imediat depăşit şi din stânga şi din dreapta. Toate canalele convergeau oricum către unica bandă a podului şi formau o mare pâlnie care înghiţea maşină după maşină. Mă întreb cum era în Finlanda de pilda. Stăteau oare acele maşini frumos la rând, sau se buluceau către gura podului prieteniei?

Orăşti AJA 2.0

2011-08-09T14:04:00.002+03:00

https://spreadsheets.google.com/spreadsheet/viewform?formkey=dHZnUmk4TW5jWjZ0X1dqMFA0aUlHU3c6MQ

Când? Să-mi spuneţi când?

2011-08-09T10:17:00.004+03:00

Când? Când mai pup eu aşa ceva? Să-mi spuneţi când? Şi încă repede să-mi spuneţi.

Nu mai suport, vreau acolo indiferent că am crăpat de sete până la lacul acela unde mi-am bagat faţa în apă şi m-am adăpat ca o marhă, vreau acolo indiferent că am zăcut la Lacul Avrig două zile şi două nopţi până când chiar nu se mai putea în sacul de dormit ud, conservele de peşte fără pâine şi pateu gol se isprăviseră demult, la fel ca şi cele două cutii de vitamina C. Ajunşi la Bârcaciu, nimic nu era mai preţios în lume la vremea aceea decât primusul lui Pită, bomba aceea pe benzină, care statea în ploaie fierbând apa pentru ceai. Niciunde în lume nu mi-a fost mai bine decât în priciurile acelea jilave într-un fum de nedescris, dar în nişte ţoale cât de cât uscate.

Vreau din nou în Şaua Caprei de unde să dispreţuiesc Transfăgărăşanul. Azi îl venerez ca şi Jeremy Clarkson "Romania, thank you for having this road". Vreau acolo-n Şaua Caprei

Vreau din nou pe-acea creastă

Azi mai merg la Bâlea decât cu automobilul. Am burtă asupra căreia mulţi, multe au de comentat, ba de bine, ba de rău. Am colesterolul rău crescut şi am ajuns să folosesc Colebil dacă mănânc prea tărziu seara. Nu e bine, e clar. Era mai bine pe vremuri. Altfel ma bucuram de un pateu, o conversă de peşte sau de cele două pâini şi cei doi litri de vin alb (Colinele Dobrogei) câştigate pe un trotuar din Costineşti.

Vreau din nou acolo.

Father and son

2011-05-19T15:28:00.002+03:00

Pe locuri...

Fiţi gata...

Start! Cu o mână...

...şi cu două mâini

Foto: Andreea Peca & Johannes von Schäßburg

după 11 ani

2011-05-17T16:06:00.002+03:00

Dl. Viehmann, cel pentru care noţiunile vârstă, trecerea timpului sau a îmbătrâni nu prea au mare valoare, a zis că Domnule, în poza de acum 11 ani parcă nu eşti tu. Ceva s-a schimbat la tine în ultimii 11 ani

Cele două poze sunt făcute în acelaşi loc, adică în Sala Bilelor (Peştera de la Izvorul Tăuşoarelor).

Dacă vesel se trăieşte

2011-05-17T10:38:00.005+03:00

Îmi permit, revanşându-mă/urmând să mă revanşez material în multe beri, dar şi spiritual (asta nu ştiu cum o voi face, dar mă voi gândi), să reproduc un minunat raport al unei ture, e drept destul de scurtă, dar memorabilă.

Sursa: http://www.trascaucorp.ro/

Costea: nişte beri în plus că a scris.

Trascău Corp: alte multe beri pentru că promovează şi deţine astfel de oameni.

Aşadar:

Dacă vesel se trăieşte

Data desfăşurării turei: 13-15/05/2011
Obiective: relaxare + tură pe Scăriţa Belioara
Participanţi: Axante, Sandu, Oana, Fane, Ţâmbur, Piluţ, Beni, Costea

Raportul amănunţit al turei:

Plecat-am patru din...
Şi fără Ramona, tot patru. Plecarea a avut loc vineri la ora 5:00 PM GMT+2 de la sediul Trascău Corp™, împreună cu Fane, Achim şi Axante pornim spre Alba (un orăşel de la periferia Zlatnei) ca să-i culegem pe Piluţ, Ţâmbur şi Beni. Ramona, care trebuia să vină şi ea, îşi schimbă destinaţia după vizita bunului nostru prieten Vetelău, dar aventurile ei vor fi descrise in alt raport (sau nu!).

Pe drum petrecem prea mult timp deoarece se lucra pe o porţiune de vreo 5 metri, această măreaţă lucrare a creat o coada de ceva sute de metri pe ambele sensuri. Facem o oprire la un magazin mixt, adică o crâşmă din Poşaga pentru a ne asigura doza zilnică de lichide şi a înghiţi nişte covrigi cu muştar.

Ajungem acasă la unicul, Brad Traian (că Pitt era luat) unde petrecerea era în toi sau cel puţin asta am înţeles după focul cu iz de incendiu ce se zărea în curte. Am uitat să specific motivul principal al turei noastre, dacă credeţi că acesta a fost acela de a vizita Scăriţa Belioara, ei bine… nu vă înşelati dar nici sărbătorirea zilei de naştere a lui Traian n-a fost mai prejos. Cel mai fericit dintre noi a fost Sandu, care se reîntâlneşte cu Oana. Pe lânga fum, prin aer mai plutea şi dragostea.

Ziua de vineri se risipeşte ca şi fumul grătarelor, în acordurile chitărilor şi urletele unui bezmetic.

Iniţierea
Sâmbătă ne trezim, pentru că suntem foarte matinali, pe la 10-11 şi dupa ce îmbucăm ceva ne îndreptăm spre Scăriţă, luăm cu noi şi pe o doctoriţă rezidentă, Sonea, care se afla la prima ei tură pe munte, lucru foarte uşor de realizat după cel mult 5 minute petrecute cu ea.

Abandonăm Trascău-mobilul unde drumul devine inaccesibil şi căutăm marcajele pentru a ajunge pe stâncă, având în spate alţi turişti, prea mulţi! În drum spre vârf Ţâmbur, alias Zâna Primăvara, ne invaţă un minunat cântecel, cu care încă mai am coşmaruri dar care a prins foarte mult la sărbătorit.

Urcarea a fost relativ uşoară pentru noi dar nu şi pentru Sonea. Pe vârf realizăm ca nici unul dintre noi nu a luat vre-un telefon aşa că Adi nu-şi poate suna nevasta, lucru care era în avantajul lui Vetălău. De coborât, coborâm prin altă parte şi avem grijă s-o băgăm în sperieţi pe Sonea, şi ne mai mirăm de ce nu mai vine lumea cu noi.

Ne întoarcem înapoi ca să găsim mai multă lume si o groază de corturi dar şi mai multă mâncare şi bautură. Îi cântăm lui Brad cântecelul învăţat pe traseu, nu numai odată ci de n-şpe mii de ori ca să fim siguri ca am distrus psihic pe toată lumea. Trebuie menţionat gulyas-ul preparat de Ancuţa, nevasta lui Traian, care ne-a potolit foamea ce am căpatat-o pe traseu. Seara se lasă la fel ca şi ieri, fum, băutură, chitări, mâncare, mai multă mâncare, un cretin zbierând, somn.

The End

Duminică este ziua de plecare dar asta nu înseamnă că nu mai merge ceva mici si bere, numai mici pentru Axânte, care este din nou şofer. Ne luăm rămas bun, îl felicităm din nou pe Traian şi încet ne căram acasă, dar nu înainte de a trece prin Bucium ca să-i luăm pe Ramona, Mâţăgău şi Ionuţ, care tocmai refaceau marcajul între Bucium şi Detunata. Ramona era foarte veselă semn că i-a priit weekend-ul departe de Adi sau să fi fost Veti de vină!?!

Tura se încheie, cum altfel decât la Ana.

P.S. Defapt nu a existat nici o persoana care să urle seara, uni vor spune că am fost eu dar nici pe departe, cel puţin eu stiu că am cântat, oare!?!

Remarcaţii turei:

Traian Brad – pentru că a fost ziua lui
Ramona – că n-a venit
Ţâmbur – Pentru că ne-a învăţat “Dacă vesel se trăieşte”
Piluţ – Care întrebat unde poate fi găsit dacă cineva vrea un tatuaj a răspuns: “Păi nu!”
Tot Piluţ – Reuşeşte să nu se rănească urcând pe munte, dar işi juleşte genunchii şi cotul stâng pe drum drept
Vetălău – Care deşi nu a fost cu noi, l-am simţit aproape, unii mai mult ca alţii.

Raport întocmit de: Costea Raport pus la data: 2011-05-17 08:38:37

Detalii în imagini pe Facebook

Emil Racoviţă: Emil Gheorghe Racoviţă (n. 15 noiembrie 1868 la Ia...

2011-04-12T15:29:00.000+03:00

Emil Racoviţă: Emil Gheorghe Racoviţă (n. 15 noiembrie 1868 la Ia...: "Emil Gheorghe Racoviţă (n. 15 noiembrie 1868 la Iaşi, m. 19 noiembrie 1947 la Cluj), biolog român de renume mondial, explorator polar, fonda..."

Să spunem NU hotărât reciclării

2011-03-30T10:22:00.003+03:00

Parcări şi asfalt pe drumuri. Aia vrem noi. Apoi ne gandim şi la urşii polari şi la stratul de ozon.

Sau altfel spus, noi suntem rupţi în cur, înotăm prin gropi, băltoace şi noroi, ne mor oamenii de boli care au disparul din vestul civilizat, la bună parte din populaţia României îi este în acest moment foame (inclusiv mie, dar eu i-am pus gând rău fasolei de alaltăieri. Noroc cu fasolea de alaltăieri, că alţii nici pe aia n-o au şi le este foame săracii).

Deci slăbiţi-mă cu reciclarea, cu salvarea planetei, atâta vreme cât la multe robinete (inexistente în multe cazuri) nu curge apă să speli o nenorocită de linguriţă. Suntem în ţară tacâmurilor şi veselei de unică folosinţă. Reciclarea este o virtute a ţărilor dezvoltate şi civilizate, a căror locuitori s-au săturat de ordine, disciplină, asfalt şi parcări, respectiv nu mai ştiu ce să facă şi s-au găsit să recicleze şi, mai mult, să ne înveţe şi pe noi să facem la fel, ca tot ei să trăiască într-un mediu mai curat, nepoluat de noi, noi care nu avem asfalt pe drumuri şi nici măcar parcări.

Nu uita că eşti român

2011-03-17T14:22:00.003+02:00

Provocare la comentarii literare. Concurs.

Cele mai bune comentarii vor fi publicate aici pe blog şi premiate în bere la Orăşti, Jud. Alba.

Comentaţi următoarea poezie. Mie mi-au plăcut în mod special versurile:

A mai venit o vreme grea,
Nu e nimic, vom aştepta

A nu se folosi sintagmele: avem o identitate, suntem neînfricaţi, am fost întotdeauna de neînfrânt (A se vedea aici luptele glorioase de la Zmârdan, cele ale lui Ştefan cel Mare, ale lui Mircea cel Bătrân sau Mihai Viteazul, lupte în care am fost înotdeauna învingători şi glorioşi). A nu se susţine şi a nu se învineţi pieptul cu cărămida (vorba lui Luci Barbu) în ceea ce priveşte formularea Pe aici nu se trece, care a mai fost rostită şi cu alte ocazii mai timpurii decat cele de la Mărăşeşti şi Oituz

...aşadar:

Nu uita că eşti român,
Că sus în deal la tine-n sat
Popa Ioan te-a botezat
Şi Lelea Stanca te-a ţinut un an la sân

Nu uita că eşti român,
Că tatăl tau şi mama ta
Bunicul şi bunica ta
Te-au învăţat dintotdeauna să fi bun

Nu uita că eşti român,
Ca tatăl tău a fost cioban
Bunicul tău a fost Traian
Şi-n ţara asta te-ai născut să fi stăpân

Nu uita că eşti român,
Că rădăcina ta de veacuri
Stă înfiptă în ogor
Şi nu o poate smulge-un viscol trecător

Pe la noi au viscolit mii de păgâni
Dar am rămas totuşi aici în veci stăpâni.
A mai venit o vreme grea,
Nu e nimic, vom aştepta
Că vine soare dupa ea

Nu uita ca eştă român.

Cinstită brişcă

2011-03-11T15:42:00.003+02:00

În 10 mai e ziua mea. Produsul se găseşte deja în wishlist.

http://www.knifecenter.com/kc_new/store_detail.html?s=WR16999

Emigrezi? Ai toate motivele. Mai stai pe gânduri?

2011-03-08T10:15:00.002+02:00

Incredibil! Absolut revoltator! Ce "Alba Iulia anului 2011"?! Care Uniunea Europeana?! Este mai mult decat lipsa de democratie. Este o formula dupa care se conduceau unele state africane dictatoriale. Romania nu este mai presus cu nimic fata de Libia Evului Mediu sau de Sudanul din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial.

Falimentati dracului odata tara asta, terminati-o de furat, abdicati naibii de impostori, muriti din proprie initiativa, sau vindeti de pe-acum tara americanilor sau oricui e in stare sa faca ceva cumsecade aici. Pentru ca oricum acolo se va ajunge in curand atunci cand, in curand, nu mai aveti ce fura si distruge, adica la un colaps total, la anarhie si la haos.

Nu pricepeti?! E o tara blestemata cu un popor pe masura. Terminati cu alea ca "Avem o identitate", sau ca "nu ne vindem tara" etc. Daca vreti sa iesiti din mizerie, vindeti dracului tara de pe-acuma, ca si asa nu avem nimic bun in ea cu ce sa ne mandrim.

Emigrez clar! Mi s-a facut efectiv rău când am vazut filmul despre protestul impotriva distrugerii Parcului Custozza din Alba Iulia

http://www.youtube.com/watch?v=bCk6g6LhNAI&feature=player_embedded

Bună seara prieteni !

2011-03-04T10:22:00.003+02:00

Ieri dupămasă pe Otopeni, Ancuţa îl bate pe unu pe umăr şi i se adresează:

Salut Cristi, se poate te rog un autograf pentru soţul meu care este un fan înflăcărat al formaţiei tale?

vorbeam de poluare

2011-03-02T14:17:00.002+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=iBXf9pygAB0

Johnny Cash - Don't go near the water

From the fountains in the mountains comes the water running cool and clear and blue
And it comes down from the hills and it goes down to the towns and passes through
When it gets down to the cities then the water turns into a dirty grey
It's poisoned and polluted by the people as it goes along its way

Don't go near the water children see the fish all dead upon the shore
Don't go near the water cause the water isn't water anymore

I took my boy fishin' to my old favorite fishin' hole
I had caught many a fish out of that deep clear water
From the time I was a boy like him
After we'd fished a few minutes he said did you get a bite yet daddy
I said I think I got a nibble son
Me too he said
Then he said daddy if we catch a fish can we eat him
I said well there was a time son
This water's bad now and I might not be safe to eat the fish but there was a time

There was a time the air was clean and you could see forever cross the plains
The wind was sweet as honey and no one had ever heard of acid rain
We're torturin' the earth and pourin' every kind of evil in the sea
We violated nature and our children have to pay the penalty

îmbuibare

2011-03-01T08:59:00.003+02:00

Protesta unu' pe Straße des 17 Juni în apropiere de Soviet War Memorial.

Îi dau dreptate. Dar până când domle atâta îmbuibare, cu atâta risipă fără sens?

să trăiţi bine

2011-02-20T09:08:00.003+02:00

şi să dormiţi aşa cum vă aşterneţi.

Ce să fie, ce să fie? Eu mă gândesc la două variante:

1. Poate e o metodă de combatere a fenomenului şi de-aceea au scumpit produsul ca să nu îl mai cumpere lumea. Dar ţinând cont câţi bani are ăia de obicei... Dar ăia nu vin la Real la cumpărături. La Real merg numai prăpădiţi ca mine care sper să nu îşi permită niciodată 16 lei să dea pe un CDu. Deci explicaţia poate fi plauzibilă. Respectiv s-a umblat la culturalizarea populaţiei şi pe Schubert et al. i-au lasat la juma de preţ - şi stai că la banii ăia primeşti 2 CD-uri şi un DVDu.

2. E o practică de tip comercială şi românească, adică dacă tot cumpără lumea în draci, atunci hai să scumpim produsul ca să facem mai mulţi bani. Şi mai plauzibil.

Drumurile noastre toate/poate

2011-02-15T11:27:00.006+02:00

Să nu te pună necuratul să ai vreo treabă la Baia Mare şi să abordezi subiectul din Cluj, via Dej. Sunt cca 80 km de drum puşcat, plin de gropi, pe care oricât le-ai ocoli, tot îţi vei băga piciorul în ea acceleraţie şi în ea maşină şi, obosit de atâtea ocolişuri, la un moment dat decizi să nu îţi mai pese. Oricum ai lua-o, drumul este jalnic.

Vorbind de Ocoliş (Jud. Alba), venind de la Poşaga (evident, Jud. Alba) înspre Cluj, imediat după ce treci de această localitate, intri în Jud. Cluj cand:

Pană evident.

În imaginea de mai jos se poate observa calitatea drumului în Jud. Alba (planul apropiat al imaginii), în comparaţie cu cea a drumului din Jud. Cluj (planul îndepărtat)

Panoul din stânga imaginii de mai sus, cu spatele la noi, ne informează că intrăm în Jud. Alba, or monumentul de tip comunist din planul îndepărtat al imaginii ne primeşte cu mult drag în minunatul judeţ (detaliu foto jos, conţinând de-asemenea şi calitatea drumului).

De aici probabil şi o altă explicaţie a deosebirii dintre conducătorii auto clujeni şi cei "albanezi", cum sunt aceştia peiorativ numiţi de către primii. Domnilor, să ne-nţelegem. În Jud. Alba avem drumuri bune, spaţiu pentru toate manevrele pe care vrem să le facem, nu suntem înghesuiţi, respectiv nu avem nevoie să ne dezvoltăm diverse abilităţi ca să fim şi noi conducători auto "buni", aşa ca şi alţii. Aici e diferenţa. În Cluj spre comparaţie, avem străzi înguste, un trafic infernal, drumuri puşcate şi restul premiselor spre a ne dezvolta un anumit stil de şofat, unul agresiv, adică "bun", aha, plin de sudălmi, schimbări de bandă sau direcţie de mers după cum ne taie capul etc., totul culminând desigur cu stilul taximetrist, pe care nu are rost să îl mai descriu aici.

Restaurantul Studenţesc Haşdeu

2011-02-11T14:21:00.000+02:00

... o porcărie şi jumătate. Habar n-am pe ce-am dat 12.5 lei. Nu mi-am luat nici zamă şi nici desert. Nu mai calc acolo veac. Sunt o mulţime de mâncătorii care oferă meniul zilei la 10 sau chiar 9 lei; felul 1, 2 şi 3. În plus ai o faţă de masă, o tavă curată şi nu în ultimul rând calitatea mâncării, nene, aspecte care lipsesc cu desavârşire în Haşdeu. De primirea din Haşdeu nu vreau să mai vorbesc. Este o ruşine pentru o aşa universitate cum este UBB. Faceţi naibii nişte training-uri personalului de acolo, ca nu suntem într-un sat uitat de Dzeu, ci într-un oraş cu pretenţii multiculturale.

Finnish weather explained

2011-02-03T10:06:00.002+02:00

Binenţeles că nu îmi aparţine, dar îmi place la nebunie:

Finnish weather explained

+15°C / 59°F
This is as warm as it gets in Finland, so we'll start here.
People in Spain wears winter-coats and gloves.
The Finns are out in the sun, getting a tan.

+10°C / 50°F
The French are trying in vain to start their central heating.
The Finns plant flowers in their gardens.

+5°C / 41°F
Italian cars won't start.
The Finns are cruising in cabriolets.

0°C / 32°F
Distilled water freezes.
The water in the Vanda river (in Finland) gets a little thicker.

-5°C / 23°F
People in California almost freeze to death.
The Finns have their final barbecue before winter.

-10°C / 14°F
The Brits start the heat in their houses.
The Finns start using long sleeves.

-20°C / -4°F
The Aussies flee from Mallorca.
The Finns end their Midsummer celebrations. Autumn is here.

-30°C / -22°F
People in Greece die from the cold and disappear from the face of the earth.
The Finns start drying their laundry indoors.

-40°C / -40°F
Paris starts cracking in the cold.
The Finns stand in line at the "grilli-kioski".

-50°C / -58°F
Polar bears start evacuating the North Pole.
The Finnish army postpones their winter survival training awaiting real winter weather.

-60°C / -76°F
Korvatunturi (the home for Santa Claus) freezes.
The Finns rent a movie and stay indoors.

-70°C / -94°F
The false Santa moves south.
The Finns get frustrated since they can't store their Kossu (Koskenkorva vodka) outdoors.
The Finnish army goes out on winter survival training.

-183°C / -297.4°F
Microbes in food don't survive.
The Finnish cows complain that the farmers' hands are cold.

-273°C / -459.4°F
All atom-based movent halts.
The Finns start saying "Perkele, it's cold outside today."

-300°C / -508°F
Hell freezes over.
Finland wins the Eurovision Song Contest.

Progres ambitios catre viitor? Nici poveste in felul acesta.

2011-01-26T10:16:00.002+02:00

Iata un mesaj pe care l-am trimis atat la sugestii@btrl... cat si la contact@bancatra...

De la sugestii mi s-a intors inapoi. Nu le mai merge adresa, iar de la contact inca nu am primit nici un raspuns. Cand primesc un astfel de raspuns, promit ca-l şeruiesc cu voi.

Progres ambitios catre viitor? Nici poveste in felul acesta.

Si nu e prima data:

Intru intr-o agentie BT ca un client si cetatean umil care se supune legilor nescrise ale societatii si imi astept randul la ghiseu. In asteptarea mea mai lunga de o jumatate de ora, plictisindu-ma, ma uit in jur si remarc urmatoarele:

Cand am intrat in agentie, primele simturi excitate au fost cele olfactive. Mirosea, sa nu zic mai urat, a transpiratie si a lume nespalata. Dar ma rog, aceasta poate fi o problema generala a poporului nostru dintr-un oras multimilenar si multicultural. Aer conditionat? Sisteme de aerisire? Ceva?... Helăăăăăăău

Aparent era doar o angajata la o casa, cealalta motivand ca a venit la o a doua casa sa isi ajute colega. Mergea totul atat de incet. Ma intrebam ce operatiuni fantastice, ce oameni de afaceri importanti are tara noastra ca sa zaboveasca asa mult la o casa. Mii de hartii, semnaturi, bancnote etc.

Am luat in mana un caiet, un fel de biblioraft care continea informatii pentru clienti. L-am parasit urgent ca nu pricepeam nimic. Mi-am aruncat apoi ochii pe un mic panou cu ceva cod intern al BT cu "asa DA" si "asa NU". Ce bine ar fi sa fie asa cu scrie pe acel panou! Foarte bine! Asa ar trebui sa procedati, daca va propuneti sa construiti un viitor ambitios.

Ajung dupa o jumatate de ora in fata ghiseului si spun ca vreau sa depun pe Forte si o rog pe doamna din spatele ghiseului sa imi spuna cat trebuie sa depun ca sa acopar ceea ce am folosit de pe Forte. Destul de indignata, imi spune ca nu poate vedea. Si zic, nu se poate. Cu un ton ridicat, imi zice ca nu are cum sa vada ca nu ii arata calculatorul. Ii zic ca nici eu nu pot vedea, daca dnsa nu poate si ca e mai degraba treaba dneaei sa imi comunice ceea ce doresc. Imi zice apoi aproape imediat o suma. "Vedeti ca se poate?" ii zic. Dupa ce ii dau banii, imi da semnez chitanta si cu un gest destul de violent, imi arunca partea roz a chitantei prin ghiseul acela mobil metalic, trantind-o, "urandu-mi" in scarba efectiv "O zi buna!". I-am atras atentia sa nu se ratoiasca la mine, pentru ca eu am citit ce scria pe panou acela cu "asa NU" (mai degraba).

Cu o persoana in urma mea la rand, se gasea un individ care fierbea efectiv. Auzeam cum se framanta "nu mai pot, cred ca innebunesc". Acesta s-a abtinut cat s-a abtinut si s-a adresat apoi si dsul casierelor. Ca nu se poate asa ceva etc... Imi venea sa ii zic, poftiti va rog in fata mea, ca eu mai rezist in aceasta mizerie, dvs vad ca nu prea. Aici trebuie sa se ajunga? Sa se bucure omul ca a scapat "rezolvat" de la dvs din banca? Ce banca?! Banca Transilvania!

In aceasta banca, omul de ordine parea sa rezolve mai multe decat cele doua casiere la un loc. Dadea sfaturi, indruma clientii, stia chestii destul de importante pe care le auzeam doar de la angajatii propriu-zisi ai bancii. Putea linistit sa deschida ghiseul cu nr. 3 si sa functioneze acolo. Eu zic ca merita sa il angajati sau sa ii mariti salariul.

Apoi; pereti scrijeliti si murdati, rigips pe alocuri spart, iar o chestie care a pus capac la toate, automatul de apa. Bidonul de 5 galoane (am citit si ce scria pe acest bidon) era gol, de pahare de unica foilosinta nici nu se mai punea problema, iar locsorul acela unde mai curg 2-3 picaturi de apa dupa ce imi iau paharul cu apa in mod normal, era cu o depunere maronie inchisa, daca nu si cu mucegai, arata efectiv ca un WC nespalat, uscat si nefolosit de mult timp.

In aceste conditii, ma gandesc serios sa imi schimb banca, am exemplul altor banci unde nu am intalnit asa ceva si unde sistemul online functioneaza mult mai bine si mai usor, decat imposibilul BT24. Am inteles ca BT a investit mai putin in mobilier si alt tip de infrastructura. Se vede gresia pe care calc in agentii, se vede mobilierul dvs dintr-un PAL ieftin, se vad mochetele, acolo unde sunt, mizerabile etc. Acest fapt este explicabil totusi. Partea buna fiind ca ati redus comisioanele, facandu-le accesibile marilor mase si asa napastuite. Evident, cei care vor astfel de "fite" se duc la o banca olandeza sau scotiana unde sunt cu siguranta tratati altcumva. Si, totusi, atentie ca este imaginea bancii in joc, in mare pericol.

Cu stima si consideratie (inca),

Un client nemultumit.

fel de fel de mâncăruri

2011-01-21T13:19:00.004+02:00

Am fost cu Albert la Agape să mâncăm el un spanac cu trei chiftele, că pâine nu mai mănâncă de teamă probabil să nu se îngraşe, iar eu, sătul fiind de zama din straiţă (acum la mine-n duoden), mi-am luat un Somlói galuska. Trebuie sa-mi însuşesc reţeta.

Am mai aflat cum îi zice la Bundáskenyér pe româneşte: ..."frigărele". Am vrut să ies afară şi să râd violent ca şi nănaşu' Lupescu în Aiud, când a intrat intr-un magazin chinezesc, unde cetăţeanul chinez vânzător, vorbea în ungureşte cu o doamnă practic despre nişte izmene.

neuitare

2011-01-10T06:29:00.003+02:00

ei nu m-au uitat, nu s-au lepădat de amintirea mea, ei mă vor primi cu drag mereu

O măsură a gradului de cultură şi civilizaţie

2011-01-06T11:03:00.001+02:00

Gradul de cultură şi educaţie a oricărui individ (uman) se poate măsura şi prin felul în care acesta se eschivează atunci când trece pe lângă un alt individ (tot uman) pe un trotuar îngust. Dacă vreunul din ei nu afişează nici un gest de-a se eschiva, acela va fi privat pe vecie de orice grad de cultură, civilizaţie şi educaţie.

„A (se) eschiva” este definit aici ca mişcarea fizică de-a se feri puţin, de-a se da în lături, de-ai face loc celuilalt trecător pe un trotuar îngust, sau ocupat în mare proporţie de boturile autovehiculelor de prost gust, proprietate a unor indivizi cu aceleaşi calităţi.

Tradiţii pur româneşti. Colindul sau colinda

2010-12-26T17:41:00.001+02:00

Am dat de curând multă dreptate celui care a explicat următoarele:

Cum se formează caracterul la români?

1. Prima poezioară pe care o învăţăm este “Cateluş cu părul creţ“ care ne învaţă: “Fură raţa din coteţ / Şi se jură că nu fură”

2. A doua poezie semnificativă pe care o invăţăm este “Mioriţa“ care ne învaţă că doi români invidioşi se asociază şi-l omoară pe al treilea care era cel mai productiv în domeniul lor de activitate

3. A treia poezie semnificativă pe care o învăţăm este “Luceafărul“ care ne învaţă că tânăra româncă de măritat, îl aduce pe geniul român în pragul sacrificiului suprem, dar, îl preferă pe un viclean băiat din flori şi de pripas

Eu aş continua cu o colindă pe care nu am uitat-o nici în acest an, dar de care nu vreau să mai aud la anul. Pur românească, această colindă ne arată cum trei păstori culeg floricele din care fac o cunună şi pe care îşi propun să o ducă lui Hristos. Nimic mai de treabă şi mai frumos. Dar problema e apoi că aceşti români, deoarece se crede că aceşti trei crai de la răsărit erau de origine română, nu au facut acest gest numai aşa la modul altruist. Versurile colindei ne arată cum gestul a fost făcut cu un scop precis, adică "să ne fie de folos". Şi nu oricum, ci "nouă şi la neamu' nostru".

Conform educaţiei primite, aceste tradiţionale sarbăutori sunt şi prilej de violenţă şi ameninţare. Una dintre zicătorile învăţate de mic copil şi care se rostesc la final de colindă sună cam aşa: "Dă colacul şi cârnaţul, că de nu-ţi înhâi târnaţul".

Sărbători fericite!

Duminică de noiembrie

2010-11-23T09:37:00.004+02:00

Iniţial o sâmbătă când Ancuţa ne-a facut nişte treburi greţoase

iar noi, baieţii, un gard pe cinste

Duminică ne-am deplasat pe relaţia Poşaga-Sălciua-Vânătările Ponorului. Dintr-o ceaţă apăsătoare de tip britanic, am ieşit deasupra ei, unde am exclamat cu toţii "...vai de capu' meu!"

Valea Arieşului amonte de Sălciua înecată în ceaţă

şi în aval

Vânătările Ponorului

Dl. Faţă Uncheşu cu soţia acestuia

Pe panoul informativ de la Vânătare nu a mai rămas decât următoarele cuvinte de bun-venit. Putea să scrie altceva.

ceaţa s-a mai risipit

Huda

şi bietul panou informativ de la intrarea în Hudă

Ineficienţă şi vrăjeală

2010-11-10T13:50:00.001+02:00

Iata ca intr-adevar a inceput sa functioneze ceva in tara asta. Mai emigrezi?

M-am aflat in treaba si am scris la sugestii la Banca Transilvania. Adica am luat atitudine, promitandu-mi sa nu mai tac, sa nu mai accept si sa nu mai inghit.

Iata ce le-am scris:

Ineficienţă! Dupa ce stau MULT la coadă la unul dintre ghişeele sucursalei Zorilor, funcţionara de acolo, destul de sictirită şi de acidă, îmi spune să mă adresez colegei pe care o arată cu mana dreapta. In faţa acestei colege se găsea un ecuson cu menţiunea "consilier...". La coada erau o mulţime de tineri, probabil studenţi, cei din faţă stand pe cate un scaun. Aceasta funcţionară părea sa nu facă mare lucru. Mergea totul atâta de greu! Ineficienţă!

Venisem doar să ridic un card şi m-am adresat aceleaşi funcţionare care mi-a întocmit documentaţia acum 2-3 săptămâni. Nu înţeleg de ce m-a trimis spre colega ei, din moment ce ea imi putea da linistita cardul. Parca s-a descotorosit de mine, nestiind ce sa faca. A zis ca nu stie despre ce e vorba si sa ma adresez colegei ei. Evident ca nu am mai stat la inca o coada, asa de mare ca si aceasta din urma. De ce se formeaza asa cozi? Si asta se intampla foarte des. Ba erau si ghisee unde nu "functiona" nimeni. Raspunsul nu poate fi decat unul singur. Ineficienţă!

Evident ca am plecat de acolo si m-am intors la ora 5 fara ceva, inainte sa inchida, cand aceeasi functionara si-a adus aminte, nu ca am fost si acum doua ore, ci si-a adus aminte ca am fost acum 2-3 saptamani cand mi-a intocmit documentatia referitoare la acel card spurcat. Cata vrajeala! S-a ridicat de pe scaun si mi-a adus cardul. Simplu.

Iata si raspunsul:

Stimate domnule Traian Brad,

Ne pare rau pentru situatia intampinata in cadrul unitatii noastre si pentru neplacerea cauzata. Intotdeauna sesizarile primite ne vor ajuta sa imbunatatim calitatea serviciilor oferite si sa luam masurile necesare, astfel incat sa avem clienti multumiti si sa ne mentinem la standardul de calitate dorit.

In ceea ce priveste comportamentul angajatilor Bancii Transilvania, va aducem la cunostinta ca situatia a fost investigata si s-au luat masurile necesare astfel incat, pe viitor, sa nu se mai repete incidente de acest fel.

Ceea ce ne dorim in relatia cu clientii nostri este in primul rand multumirea acestora, intemeierea unei relatii trainice, de incredere reciproca. Tot ceea ce suntem noi, ca si banca, se datoreaza in cea mai mare parte clientilor nostri; dorim prin urmare sa avem un comportament adecvat in relatia cu acestia si astfel de situatii, de indignare si nemultumire sa le reducem spre minim.

Ne cerem scuze, inca o data, pentru disconfortul creat si va asiguram de intreaga noastra disponibilitate de a va pune la dispozitie orice alte informatii necesare.

Cu deosebita consideratie,

Ofiter Call Center Reclamatii

Ce ziceti de acest mesaj? Mie imi suna cam standard si pe care probabil l-au primit multi. Doar nu chiar credeti ca cineva a fost mustrat in piata publica si dat de exemplu colegilor „asa nu”. Vrajeala!

1996

2010-11-04T19:44:00.004+02:00

...din ciclul when I was young

O faţă din 1996:

Ce faţă aveam! Mai bine rămâneam aşa.

Nu mă dădeam p-un jeb de cuie.
Toată lumea era a mea.
Nu mă supuneam nimănui.
Nu aveam decât un rucsac, o chitară
şi bani de un bilet de tren.

Emigrezi ?

2010-10-27T06:36:00.002+03:00

Liniştit. Emigrăm cu toţii la un moment dat.

Vorba ta. Ar trebui să emigrăm cu toţii să nu mai rămână nimeni în ţara asta. Sau să mai rămână numai câţiva care să mai aibă grijă de drumuri să avem pe unde umbla când venim şi noi în vizită acasă şi alţi câţiva care să mai facă nişte curent pe când venim. Că dacă avem curent, avem măcar lumină, căldură şi apă caldă.

Emigrezi ?

2010-10-27T06:18:00.002+03:00

Ai toate motivele.

Am intrat aseară la Unicarm pe Pata şi am vrut să îmi iau 2-3 feliuţe de ceafă presată. Ce fiţe... Nu mai aveau începută. Mai aveau numai întreagă, adică nişte hălci din care nu au tăiat încă, arătau bine e drept, parcă atunci le scoseseră din afumătoare.

Am glumit iniţial că vreau decât zece feliuţe, "dar nu ştiu dacă se poate, dacă puteţi să începeţi o bucată aşa mare". Adică aşa cum făceam când eram mici şi aveam o hârtie de 10 lei. Minune. N-o puteam schimba. Sau când aveam o ciocolată... "n-o încep, nu pot s-o-ncep..." O mai ţineam pe mai încolo.

Şi chiar aşa s-a şi întâmplat. Nu au vrut să îmi taie din bucata aceea de ceafă presată. Am zis dezgustat "lăsaţi că nu-mi mai trăbă" şi m-am îndepărtat învins din nou, şi din nou cu un nod în gât şi altul în stomac. Ce era de făcut? Să cer să stau de vorbă cu store manager-ul? Apoi să sun la protecţia consumatorului? Apoi să emigrez?

Votu' la Români (valahi, iobagi etc.)

2010-10-25T13:44:00.005+03:00

De la Albert citire:

Nu trece o zi, una singura macar, sa nu fiu surprins de comportamentul convietuitorilor (nu pot sa le zic oameni) acestei urbe/tari. Zilele trecute mi-am schimbat oficial domiciliul in Cluj (refuz numele de Cluj-Napoca), astfel ca am fost obligat sa-mi transcriu masina pe aceasta minunata urbe. Nu am sa va povestesc ce presupune o transcriere a masinii, pentru asta va puteti "documenta" la adresa blogului lui suomifinlandperkele. Povestea mea este mult mai blanda, si chiar haioasa, avand legatura cu Primaria Cluj - Biroul parcari cartiere. La urma urmei nici nu mai conteaza motivul prezentei mele acolo, ci exact cum am precizat adineaori, comportamentul FUNCTIONARULUI PUBLIC RUMÂN.

Ajuns la Primarie mi-am luat numarul de oridne 4085, astfel ca inaintea mea mai erau 7 persoane. De felul meu foarte curios nu am putut sa stau intr-un loc asa ca am inceput sa ma "casc" (pana sa-mi vina randul), la fiecare ghiseu in parte, observand un obiect NOU pe masa fiecarui FUNCTIONAR.

Incecati sa va imaginati ceasul cu alarma/Radio pe care-l aveam cand eram studenti (1996-2001) si va veti da seama cam cum arata obiectul despre care vorbesc, acesta fiind practic un dispozitiv care permite cetatenilor in a VOTA sau mai bine zis a da calificative FUNCTIONARULUI care te serveste.

Exista 3 optiuni: Foarte bine, Bine, Nesatisfacator. (Initiativa ar fi de laudat, asta daca in spatele acestei afaceri nu ar fi vreun var, cumnat, frate/sora ...sau ziceti voi). Initial am crezut ca acest aparat este cel care-l "cheama urmatorul" - si de ce spun asta (si aici tineti-va bine), tantile de acolo apasau dupa fiecare cetatean pe care-l aveau de servit pe FOARTE BINE :)

Cand mi-a venit randul si am intrebat de treaba aia, ...mi-a zis usor jenata (Usor deci, ...pentru ca obrazul este extrem de gros): "deocamdata il testam".

NR: ma intrebam de ce oare nu existau pe acea masinarie si calificative “mai de rau”. Cum ar fi nesatisfacator, alarmant, penibil, manelistic etc. Nu se exista ca la vreun ghiseu public sa fi tratat satisfacator. De cum bine sau foarte bine. Nu exista. Daca e sa ai de a face cu institutiile statului, ala esti. Sat şi tara de doi bani, ce sa mai zici...

Rock FM

2010-10-25T09:01:00.003+03:00

Rock FM

Le mai vine mintea la cap la români. Târziu prieteni. Dar e bine venit. Foarte bine venit.

" We salute you ! "

Meditam îndelung. Cum de numai "ştuţ-ştuţ - ştuţ-ştuţ" la radio? Să fie manipularea chair aşa de eficientă? Să fie toţi românii ... aşa ...? Da, este răspunsul. A confirmat şi preşedintele Băsescu. Evident că dacă populimea aude la radio numai "ştuţ-ştuţ - ştuţ-ştuţ" se comportă ca atare. De aici ţinutele vestimetare dezgustătoare pe care le vedem zi de zi pe stradă. Închipuiţi-vă numai faţa lui Adrian Mutu. Este OK. E faţa lui. Numai că sunt în ţara aceasta o mulţime de băieţaşi care îl imită. Dar o fac jalnic. Să trecem la modelul Piţi. Jalnice la rândul lor. Arată cum mai arată, că, de, oameni suntem, dar când deschid gura, le deduci repede originea suburbană. Şi exemplele pot continua la nesfârşit. Ştiţi la ce mă refer.

Aşadar, e clar, lumea este manipulată de ceea ce vede la televizor şi aude la radio. Salut deci iniţiativa lui Cristi & Co. şi sperăm la o demanelizare a României şi la educaţia înspre muzica de calitate. Aşteptăm versiunea Black Metal.

Hail !

Az Isten basszon meg!

2010-10-20T12:07:00.002+03:00

M-am inervat vizibil citindu-l pe Mexican. Atâta dreptate numai Vlad Ţepeş mai avea:

http://suomifinlandperkele.blogspot.com/

Ultimul aliniat este sfâşietor de trist, dar adevărat.

A se prelua textul via copy/paste într-un document MS Word. Aţi putea găsi lecutura unui text în alb pe un fundal (background) de culoarea black metal greu de urmărit.

Reclamă

2010-09-13T13:59:00.002+03:00

Sosul maioneză Univer face !

http://www.univer.ro/

Mă întrebam de ce culorile predominante în prezentarea produsului sunt roşu, alb şi verde. Dar mi-am dat seama repede de ce. Răspunsul este simplu. Aşa cum MS Regina Maria nu i se servea niciodată bere în Vila Salon din complexul de la Балчик, la fel un sânge de sorginte prea latină sau balcanică, nu va fi în stare, în stadiul de iobag, să producă o astfel de maioneză.

O asemănare izbitoare

2010-08-31T16:29:00.002+03:00

...ce ficior eram odată...

Un weekend de pomină

2010-08-23T09:47:00.003+03:00

Cuvintele sunt de prisos. Imaginile vorbesc de la sine.

http://picasaweb.google.com/traian99/2010082022Orasti#

S-au realizat 308 fotografii din care fireste ca am sters cateva. Mentionez ca majoritatea fotografiilor nu au fost facute de catre mine. Marturie stau incadrarea celor mai multe imagini, claritatea si profunzimea acestora, sa nu mai vorbesc de compozitie. Dar... frumoase.

De remarcat ultimele poze. Acestea au fost realizate de Albert si am convenit că denotă sensibili -tate, gingăşie şi creativitate.

pensii de mizerie, bietii oameni

2010-08-16T11:31:00.002+03:00

Poftiţi înăuntru, domnu' colonel, zice medicul.

Un batranel, intr-o camasa invechita rau, dar curata, si care purta o insigna cu stema ţării de pe vechiul stindard, se ridica si se apropie de cabinet. Pantalonii ii erau ponositi, cred ca erau curati, in schimb destul de jegosi in zona unde-si freaca palmele atunci cand le baga in buzunar. De brăcinar ii atârna cu un carlig o taşcă maro in care avea probabil niste acte si doi-trei leuti.

Domnu' colonel, ii zice medicul, sa va faceti ochelarii acestia si sa luati aceste pastile pe care le-am trecut pe aceasta reteta. Din pacate nu sunt compensate.

Nu sunt compensate este mesajul... Ma gandeam, vai saracul... daca intr-adevar a fost colonel, oare ce pensie de mizerie poate sa aibe sa nu isi permita sa-si cumpere medicamentele. Bietul om... Bine ca nu-i mai taie pensia cu acele 15 %, ca nu stiu ce se facea.

vedetisme

2010-08-16T11:16:00.002+03:00

Always look on the bright side of life şi Hai pa

cu acest mesaj am ramas. Nu tu un "Sara bună mă omeni, noi ne ducem acuma" sau ceva de genul... S-o stins lumina si au disparut. Treaba lor, ca nu ne sunt neamuri, vorba bunicii. Băi Bruce Lee, frate de sange esti tu cu australienii si cu canadienii tai, da? Eu sunt frate cu turcul, cu răzăşul si cu maneaua. Da?

N-am ramas cu mare lucru decat cu inca o bifare si cu Always look on the bright side of life in cap de am fredonat-o pana am adormit. Buna phihologie.

Splendoare la Orăşti

2010-08-09T13:27:00.007+03:00

Splendoare în adevăratul sens al cuvântului.

Ancuţa sătulă de făcut grătare; dar nici n-ar lăsa pe altcineva să le facă. Consideră activitatea o splendoare

Nănaşu Lupescu cu autocadul după el. O splendoare la rândul lui. Cine? Lupescu sau autocadul?

Splendoare până şi-n vale

Renaultul GEF. O splendoare de automobil

Splendoare mov

Rândunele...

... şi bureţi

Ancuţa după bureţi

cu tata

tata

î

Bureţii

O splendoare

SPLENDOÁRE, splendori, s. f. Frumuseţe fără seamăn (şi plină de fast, de strălucire); strălucire, măreţie. ♦ (Concr.) Obiect, fiinţă, fenomen etc. splendid. – Din fr. splendeur, lat. splendor.

Calitatea societăţii 1.1

2010-08-03T15:24:00.002+03:00

Am trecut azi cu bunul meu prieten Albert Takacs pe strada Ferenc David unde ce ne-a fost dat să vedem şi să auzim? Cetăţeanca din faţa noastră, îi spun cetăţeancă să nu îi trădez etnia şi să nu fiu apoi acuzat de rasism, se trage de-o parte. Işi lasă sacoşa din mână, se îndepărtează încă o jumătate de metru de aceasta, îşi lărgeşte bine fustele încreţite şi-i dă drumul. Aici a intrat in uz simţul nostru auditiv. De sub poalele femeii s-a auzit un susur. Apoi cu ajutorul simţurilor de la capătul globilor oculari am remarcat şi produsul şiroind pe trotuar. De simţul olfactiv nu am apucat să abuzăm, indepărtându-ne. Îl vor folosi alţi trecători cu siguranţă până la prima ploaie mai serioasă. Binenţeles, am ripostat cu injurii de genul "Făăă...", femeia a ripostat la rândul ei că "Ceee...". Ne-am continuat apoi drumul minunându-ne încă vreo sută de metri.

Calitatea societăţii

2010-07-14T12:28:00.004+03:00

Din ciclul studenţii din ziua de azi sau lasă că am fost şi eu student.
Şi de chiar am fost şi nu mă consider deja demodat sau fumat. Pe vremea mea merea metalu', Coco Jambo sau Casablanca, să nu mai vorbim de Fun Factory sau monumetalul MC Hammer. Cei din urmă sau mai dus, dar tot mai fac deliciul prin cluburi. A rămas binenţeles metalu' ca, de, heavy metal never dies, zice o vorbă din popor. Azi a apărut Lady Gaga, clubanele, hausurile şi alte ţâpuituri. Calitatea populaţiei s-a schimbat şi ea cu vremurile.

Intru azi într-o mâncătorie de pe Republicii, vis-a-vis de IEIA. Era decât 11:30 şi m-am bucurat că sunt singur, adică nu trebuie să stau la coadă. În urma mea intră un fecior în şlapi şi bermude. Partea superioară a bermudelor i se oprea undeva sub fese. Peste această parte superioară, traşi parcă până subsioară, chiloţii, pe a căror tureac scria ceva cu K. Era barbierit pe piept şi burtă, destul de atlet (= manelist) nu-i vorbă, tuns scurt.

Norocul meu fu că un tip (34-35 de ani) apare din spate şi îi atrage atenţia că fără un tricou măcar nu va fi servit. Acesta ripostează pe un ton suburban:

- Pă ce să fac acuma, să mă duc până în cămin înapoi şi să viu iară? Este în cele din urmă refuzat şi de ospătăriţă (sau cum îi zice celei care pune în blide la Împinge-tava) căreia îi zice:

- Hai că ui că nu îi nime aicea. Mă uit către el şi:
- No, îi domnu, apoi către mine, ce, vă deranjează, vă uitaţi..., nu puteţi... Zic:
- Da, mă deranjează. El de colo, după ce a făcut câţiva paşi către ieşire:
- No, dacă vă deranjează, sa-mi sugi ... (puncte-puncte, vorba lu' nea Gigi)

Puţoiul coborâse din cămin şi a venit să mănânce (de n-ar mai putea mânca altu - vorba bunicii). Era cald afară şi probabil s-a gândit să-şi etaleze pieptul proaspăt barbierit. Dar a uitat că aşa ceva facea şi pe vremea când era încă la ţară unde, da, se permit astfel de gesturi. Şi eu îmi mai arunc cămaşa vara la Orăşti.

Dar, prietene, odată ajuns la oraş (oraş - ce înţelegi tu prin oraş înafară de Liga, Sigma, Obs, meci, manea, baieţi, fetiţe, club, beamveu?), odată ajuns la oraş, te îmbraci civilizat, nu în şclapi, nici în trening, nici în adidaşi, cel mult în nişte sandale, pui cel puţin un tricou pe tine, nu maieu ca să îţi vadă toată lumea părul de la subsioară, dacă nu l-ai tăiat şi pe-acela. Nu gesticulezi şi nu te exteriorizezi în public pe stradă (la oraş zic) aşa cum faci de obicei la tine-n sat. Aici te comporţi civilizat, dacă înţelegi noţiunea.

Dar ce să te mai mire? Aceasta este calitatea societăţii noastre de azi. A studenţimii care ar trebui subvenţionată şi ajutată cu Studcard şi alte favoruri (ca vezi Doamne noi suntem studenţi) în funcţie de maşina cu care aglomerează uliţele satului, în funcţie de cum arată şi cum vorbeşte. Ar trebui angajaţi sociologi şi oameni aşa ca şi mine care să decidă:

- Tu arăţi îngrijit, vorbeşti frumos, eşti îmbrăcat decent. Ai o maşina, dar o foloseşti ca să mergi acasă la părinţi sau în vreo excursie, te salutăm şi te susţinem.
- Dar tu, maimuţă goală cu două clase, care poluezi prin simplu fapt că exişti şi respiri, ce ajutor mai vrei?

Fapt divers. Ghicitoare

2010-07-07T13:15:00.007+03:00

Stă la scoală până seara

Şi o freacă el cu cioara,

După care merge-acasă,

Unde şpriţ pe gât apasă

Ghici ghicitoarea mea.

Ghicitoarea a fost compusă de bunul meu prieten Haralambie Leahu (a.k.a. Bebe) în poza de mai jos (stânga). În partea dreaptă a imaginii se găseşte un cu totul alt bun prieten din acele vremuri nederlandiene, Daniel.

Răspunsul la ghicitoarea noastră se găseşte în poza de mai jos (centru) şi se numeşte bunul nostru prieten Vlad Tutunaru. În planul îndepărtat, prietenul meu de-o viaţă, Liviu Florean.

...şi să mai fi de treabă?

2010-06-22T15:59:00.002+03:00

O păţanie.

Precum un cetăţean de treabă, plătitor de taxe, bugetar care a acceptat reducerea salarială de 25% cu gândul ridicării ţărişoarei din mizerie (a se citi să aibe Videanu ce fura în contuinuare), mă deplasez la miliţia de pe strada Albac pentru preschimbarea permisului de conducere. Am recurs la acest gest civic deoarece domiciliul din permisul de conducere nu mai era acelaşi cu cel din buletin. În plus, sfatul miliţianului din Sălciua, care m-a amendat cu 2 puncte şi un avertisment pentru deplasarea pe raza localităţii cu 63 km/h, a fost să îmi preschimb acest document deoarece poza nu mai corespunde cu faţa mea actuală sau invers. Şi am zis "hai să fiu de treabă, chiar dacă acest document îmi expiră decât în 2013 şi să mă duc să mi-l preschimb".

Ar fi trebuit sa-mi vad de treabă. Permisul îmi era valabil cum ziceam până în 2013, chiar dacă poza de atunci aducea mai degrabă cu cea a lui James Hetfield când avea hepatită. Ce-mi făcea miliţia dacă mă găsea cu permisul în halul acesta? Îmi zicea să-l schimb; ziceam "da da, bine, vorbim..." şi plecam mai departe. Ba ar fi trebuit să circul cu vechiul permis până în 2020, adică 7 ani cu el expirat aşa cum a circulat o bună amică de-a mea, fără nici o problemă. Nu merită nimic ţărişoara mea. Nu merită să fi de treabă şi un cetăţean model cu gesturi civico-altruiste. Pe ce? Pe timpul şi pe nervii mei? Ce? N-aveam permis de conducere? M-a mâncat în freză.

Stau la coadă la CEC să plătesc taxa de 68 de lei, mai dau 6 lei la un birou de acte pentru un dosar plic şi o foaie de hârtie pe care a trebuit să o semnez cum că sunt de acord ca miliţia să îmi prelucreze datele din buletin şi mă prezint la o tejghea de unde abia într-un târziu ridică ochii un ... om, sau cum sa-i zic, ce mi se adresează:

- Domnu' Brad, uitaţi-vă şi dvs în ogindă. I-am zis că mă uit imediat cand e să îmi facă poză. Insistă să mă uit. Îi zic că m-am uitat azi-dimineaţă. Apoi îmi zice că nu seamăm cu cel din poza din buletin. Buletin facut cu-n an în urmă. Îl întreb, cum adică, cine decide aici dacă arăt sau nu ca şi în poza din buletin, "dumneavoastră"? Şi-mi raspunde că da... Am muţât, m-am dus acasă, m-am bărbierit, m-am întors înapoi şi am fost rezolvat de acelaşi funcţionar miliţian de parcă nu s-ar fi întâmplat nimica.

Ceea ce-am făcut se numeşte c-am fost învins. Nu se numeşte nici de departe abuz în serviciu, rea voinţă sau ... România în general.

Sunt dezgustat.

Nuţi şi turismul - vaca şi baletu'

2010-06-01T11:03:00.008+03:00

Iată cum arată The land of choice, adică beautiful Romania, în care orice femeie are dreptul să se mărite cu patru bărbaţi deodată, unde oamenii se deplasează călărind zebre, sau unde peştii cresc în copaci. You know nothing about Romania. INDEED.

Ne aflăm la o pensiune "de fiţe" din apropierea unuia dintre cele mai vizitate obiective turistice din Romania. În faţa pensiunii se vând suveniruri dintre care cele mai multe nu prea au de-a face cu obiectivul turistic în cauză. Puşti şi săbii din plastic, măşti Zorro, praştii şi alte blăni din China. Ca să fac o introducere cat mai bună în atmosfera cu pricina, mai pot spune că de undeva, nu ştiu de unde, urla o manea cu foc.

Ne cazăm la această pensiune, intru în camera destinată mie, mă trântesc ostenit în jegul de pat pe spate să îmi trag râsuflarea. Şi încep să caut cusur unde altundeva decât împrejur.

Să începem:

Tavan care a suferit de undeva o inundaţie

Din tavan cobora un maţ prin care curgea semnalul la televizor. Acest cablu se dorea iniţial mascat frumos pe rigips

Iată cum a ajuns

Tavan

Aplică. Pe langă că era o ieftinitură China, mai era şi stricată/spartă. Unica sursă de lumină din odaie de altfel

Doză aplicată româneşte pe rigips

întrerupător

baie nealcoşă - decât că nu prea puteai face nimica într-însa deoarece nu prea încăpeai

savonieră strâmbă şi puşcată afară din gresia aplicată tot pe rigips

Iar acum, nişte elemente menite să încânte puţin turistul

Flori de plastic

Opere de artă

Vă las pe voi să trageţi concluziile, eu mă duc la Luci Barbu la o cafea că mi acru de ţara mea.

Functionari publici manelisti

2010-05-12T14:47:00.002+03:00

Am fost pana pe Motilor la Primarie cu o contestatie, cu care degeaba am fost. Mi-a venit acasa la Alba Iulia un proces verbal sub forma de amenda cum ca am blocat accesul in vreo parcare cu masina mea cu numarul de inmatriculare CJ-10-CBM. A ajuns la Alba Iulia in baza cartii de identitate vechi, eu stabilindu-ma la Cluj de mai bine de un an cu voia si din bunatatea sotiei. Dar partea cea mai interesanta a fost ca masina cu numarul acela de inmatriculare nu imi apartine, la fel cum nu am detinut niciodata o masina cu acest numar. Desigur ca nu au stiut ce sa faca cu mizeria de hartie intocmita de mine, mi-au dat un numar de inregistrare si au zis ca ma cauta ei.

Ba m-au intrebat ca unde e procesul verbal; le-am zis ca la Alba Iulia, detaliile cu pricina fiindu-mi comunicate telefonic de catre mama. "Dar vai..." zice tanara functionara care incepand cu ziua copilului va lua cu 25% mai putin la salariu. Nu ca eu as fi scutit de aceasta bucurie, decat ca pe mine nu ma afecteaza deloc. Chiar mi se rupe daca iau 8 milioane sau 6, cu cat voi ramane dupa reducerea purcelului de presedinte pe care l-am votat, fireasalnaibii. "Dar vai" zice "saraca mama dvs poate nu a citit bine, sau poate nu a vazut bine, ca nu stiu ce va dictat aici, ca uitati ca eu nu gasesc in sistem nici un proces verbal cu acest numar de referinta". A facut-o, cu alte cuvinte, pe mama sateanca saraca si care nu vede sau nu stie citi bine. Cam astfel de povesti au functionarii publici ai primariei din Cluj-Napoca. Sa nu va mai spun ca erau o multime dintre ei acolo, multi fara ocupatie. Mancau in fata contribuabilului venit nelamurit pentru un loc de parcare si ragaiau ceapa sau maioneza cu ce era facut acel senviş, senviş din care cadeau firimituri de paine pe ducumentele de pe desktop; numai cat nu isi aprindeau tigarile.

Insa. Faza cea mai tare a fost cand i-a sunat uneia telefonul polifonic pe care a fost in stare sa-si puna ringtone-ul pe care il puteti asculta la unul din link-urile de mai jos. Sa nu vi se faca greata:

Vezi piesa pe YouTube sau asculta capodopera pe Trilulilu

Desigur m-a bufnit un ras si le-am asigurat sa fie linistite ca oricum e adevarat ce-a zis Basescu ca 99% dintre rromani e manelisti.

Vremea pe sâmbătă va fi superbă

2010-04-28T10:47:00.004+03:00

Accuweather n-a minţit niciodată. Vedeţi cum va fi vremea pe sâmbătă. Adica zero ploaie, 23 grade Celsius, RealFeel 27 de grade. "Adica sunny and warm. Winds from the SW at 4 km/h. Berea e deja in pivniţă.

Vineri de-asemenea: Mostly sunny and pleasantly warm. Winds will be light and variable. Temperature High: 21 °C - Realfeel®: 25 °C

http://www.accuweather.com/world-forecast-details.asp?partner=accuweather&traveler=0&locCode=EUR|RO|RO001|ORASTI&metric=1&fday=4

Orăşti 2010 vs. ACDC din Piaţa Constituţiei

2010-04-27T08:37:00.009+03:00

O, voi cărătorilor de piatră
Pomeniţi aţi fost în catastife

Pentru că din piatra cărată de voi am construit la Orăşti mândreţe de ziduri, peste care vom clădi rând pe rând la vară câte un lemn.

Cu alte cuvinte, deschidem sezonul Orăşti 2010. O primă acţiune va avea loc sâmbătă, de 1 mai muncitoresc, când vom săpa un mic şanţ care va găzdui o conductă prin care va curge apă. Va fi mai degrabă o distracţie care va implica într-adevăr lopată şi târnăcop, dar şi multă bere pe marginea şanţului, un Babgulyas cinstit promis de Ancuţa cu ciolan din porcine afumate şi alte legume, un foc cât de cât dată fiind prezenta configuraţie de şantier a terenului, alte beri in jurul focului şi binenţeles zdrăngăneli la ghitară.

Acestea se vor întâmpla aşadar de 1 mai. Vă aştept cu mare drag.

Iată nişte poze recente:

Am măsurat cu ruleta ca să văd de câtă conductă am nevoie. Am zis să iau aşa un 100 m, să fie. Fiţi liniştiţi că şanţul nu va avea o aşa mare lungime. Se preconizează că îl putem termina până la amiază. Depinde de câţi şi de cât de harnici vom fi. Ştiţi că m-am tuns, deci atenţie. Acum sunt şi mai chel, m-a tuns Ancuţa alaltăseară.

Apa cu pricina care abia aşteaptă să curgă prin conducta ce va zace în şanţul menţionat mai sus

Măsurând pământ după o metodă învăţată de la ascendenţii austrieci. Că dacă rămâneau în continuare strămoşii noştri, acum nu mai aveam ce măsura, ca era măsurat gata, haturile erau clare, locurile întăbulate, impozitele mari, dar plătite la zi şi lumea mult mai fericită să plătească un impozit. Nu ca nănaşu' care suduie de fiecare dată când trebuie să dea birurile la împărăţie, că "...ie, las' că io lucru şi îmi plătesc dările ca să studiezi tu nu ştiu ce gonje". Acuma... nănaşu', cine i-a pus pe strămoşii tăi să se răzvrătească la 1848 sau 1918?

Eu ţi-am mai zis care e leacul acestei naţii şi societăţi bolnave, dar nu mă exprim aici din circumspecţie. Este vorba de inversul celor zise de Victor Babeş, care chipurile găsise leacul împotriva scorbutului. Şi uite aşa am scăpat şi de scorbut şi de stăpânirea împărătească şi avem manea, mizerie peste tot etc. Nu putea şi Victoraş ăsta să îşi vadă de treabă? Mai bine ne mai făcea o piesă.

Fe beton striat de Ø14 care şade în colţurile casei.

Ciment de Holcim

Primele decofrări

Peste aceste ziduri vom întinde o placă, evident din beton armat, în data de sâmbătă 15 mai. Cu un drum vom bea şi de ziua soră-mii, dar şi de ziua mea tot pe acea dată, cu un weekend în urmă, când ar fi trebuit de fapt să bem de ziua mea, noi vom fi la botezul Karlei-Ilinca la Aiud. Deci notaţi-vă-ţi în agendă, sâmbătă 15 mai, când ne-am bucura foarte tare din nou de o mână de ajutor la turnatul plăcii. Care merge la ACDC este scuzat :)

Parte din coregrafie

Prezenta configuraţie de şantier a terenului

Trebuie să vă spun că primăvara şi-a intrat pe deplin în drepturi până şi la Orăşti, nu mai e frig, e de cort.

A început totul cu această gropă mare unde vom avea o pivniţă cinstită şi unde Ancuţa abia aşteaptă să intre la intervale de timp regulate şi să mai aducă o cantă de vin la oamenii ăştia.

Grătarele, aripioarele de pui şi miciurile, dar mai ales frigăruile, îi ies Ancuţei de minune. Sunt curios asupra Babgulyas-ului promis.

Hai pa, spor la treburi şi sper să ne vedem cu bine sâmbătă la Orăşti.

Cum să reciclezi?

2010-03-22T08:36:00.002+02:00

danveres: Românii au reciclat doar 1% din gunoiul pe care l-au produs în 2008, restul fiind aruncat la groapa de gunoi, arată ultima statistică dată publicităţii astăzi de Eurostat. Acest punct procentual ne poziţionează pe penultima poziţie din clasamentul european, ultima aparţinând vecinilor bulgari care nu au reciclat deloc deşeurile municipale.

Last message received on 19-Mar-10 at 8:04 PM

traian99: Ce puii mei sa reciclezi? Toata tara e o mizerie intreaga. Ca iei un jeg dintr-o parte si-l depozitezi intr-alta, sau daca trasformi un tip de jeg intr-altul, tot acolo esti. N-are rost. E ca si cu legile acelea ale fizicii care fac referire la conservarea energiei, la transformarea ei dintr-o forma intr-alta, chestii de mecanica cuantica si teoria relativitatii. Ce? Sa ma duc eu pana pe Muncii, sa dau in niste gropi de... vai de capul meu, sa-mi fac mizeria ce mi-am facut-o in masina cu hartia pe care am dus-o la reciclat, acolo sa interactionez cu niste oameni care sperau sa le las lor cei 8 lei pe care i-am primit pe hartie si mai presus de toate sa imi pierd eu o ora si jumatate ducand hartia la reciclat? "NU" este raspunsul. Depunem tot jegul la Pata Rât pana se invata minte sa creeze conditii pentru reciclat.

Am început

2010-03-19T14:00:00.003+02:00

Am început. Vă aştept cu drag la

ORĂŞTI

Miliţianul, radarul şi detectorul de radar

2010-03-10T15:58:00.002+02:00

Penalul, m-a făcut să-mi cumpăr detector de radar, că zice când m-a amendat în Topliţa că De ce nu vă luaţi domle un detector de radar, că din două amenzi aţi făcut de-un detector. I-am urmat sfatul, fire-aş-al naibii şi acum aud ca şi-au cumpărat radare performante care nu mai sunt detectabile cu jucariile astea de pe bord cu-n milion jumate. M-a făcut să-mi cumpăr şi acum n-o mai fi bun.

Mă gandeam eu aşa... cât de tâmpiţi pot fi. Cât au investit în noile radare? Să citez câteva preţuri găsite la repezeală: Pretul/bucata al unui asemenea radar a fost negociat de partea romana la circa 25.000 de euro sau Radarele „invizibile“ pe care le cumpara Politia Rutiera costa 15 milioane euro. Cu banii ăia ar fi modernizat de pildă toate blocurile din Cluj şi le-ar fi făcut să arate şi să funţioneze ca-n Olanda. Lor le trebuie radare.

Sau altfel. Puteau foarte bine să nu cheltuie nici un ban şi să interzică actualele detectoare pe care le are fiecare. Ba mai mult, poate făcea şi bugetul (sper că local) nişte bani în plus dacă îi amenda pe cei care nu se conformau normei de interzicere a detectoarelor. Dacă s-ar da o astfel de lege, aş fi primul care mi l-as călca în picioare. Naiba m-a pus să-mi iau. Nu-i bun la nimica.

Măsură de rahat, într-o ţară pe măsură. Auzi acolo. Ei au dat voie iniţial oamenilor, adică acestor mamifere sociale şi cu multă raţiune, să folosească detectorul de radar. În ce idee? Au zis, hai să îi lasăm să folosească aceste jucărele, apoi, tot spre folosul cetăţenilor şi ca să îi grijim, ne punem noi Solniţele cu radarele în acele zone unde conducătorii auto ar trebui să inceninească. Aceştia din urmă, avertizaţi fiind de semnalele detectorului de radar, vor încetini, iar cetăţenii pedeştri din acele zone vor fi în siguranţă. O logică de baltă, profund românească.

Din ciclul "Prostul gust care mă înconjoară" - o păţanie mai veche - pălării

2010-02-24T11:39:00.004+02:00

E 14:30. Sunt în tren. Păţania a început acum două ore şi jumătate şi continuă. Prostul gust mă înconjoară din nou, nu scap de el, mă obsedează. E un tip de tren cumpărat de bună seamă la mâna a doua din ceva ţară de bună seamă mai civilizată. Vagonul e tipul personalului de odinioară, ca şi când personalul ar fi dispărut de pe căile ferate române, cu scaune duble de o parte şi de alta în lungul vagonului. Ceea ce mă inervează cel mai tare sunt patru indivizi aşezaţi cu două banchete mai încolo care tocmai îşi testează telefoanele polifonice „să vedem care merge mai tare”. Dintr-un telefon, pentru care proprietarul îi cerea colegului „5 milioane”, urlă o manea. Nu am nici cea mai mică intenţie de-a opri această penibilă gălăgie. Sau altfel spus, în vagon se ascultă manea, sau cei mai mulţi din vagon sunt manelişti, sau în intercity-urile din România se ascultă manele, o certitudine. O certitudine confirmată recent de preşedintele manelist al ţării, ţară care ar fi arătat astăzi cu totul altfel dacă străbunicii noştri nu ar fi mâncat nişte mici la Alba Iulia aşa pe la 1918, dacă respectiv venerau data de 27 mai 1867, când… Poate atunci nu mai ascultam manele pe telefoanele polifonice într-un tren dinspre Bucureşti, poate nici măcar nu aş mai fi mai avut vreo treabă la Bucureşti, poate vorbeam în continuare româneşte, dar limba germană şi cea maghiară erau tot limbi oficiale şi se învăţau în şcoli, poate dragostea de Mozart şi Strauss ni se insufla de mici, poate acum eram o forţă în Uniunea Europeană, sau poate cum zic alţii eram din nou slugi pe ogoarele grofilor maghiari, deşi mai greu să crezi lucrul acesta în secolul XXI, poate şi tot poate, câte şi mai câte poate. Zic şi eu… poate, nu că de chiar aşa ar fi şi fost. Însă prezentul cu toate formele lui… îmi arată roz de-a binelea, îmi sună destul de ritmat şi mă dezgustă la tot pasul.

Lângă mine în tren, pe latură cealaltă / paralelă a vagonului, stă un puşti mai înalt decât mine, dar care s-a dovedit a nu fi terminat încă liceul. Şi-a întins leptopul pe masă ocupând mai mult decât de două ori spaţiul care i se cuvine. Indivizii cu manele pe telefoanele polifonice au nişte discuţii legate de bani. Tocmai a trecut surdomutul trenului (bolnav închipuit) care ne-a vărsat pe masă iconiţe, breloage, lanterne, carioci, un ursuleţ made-n China, agende, creme chinezeşti mici şi mentolate, portofele, un mic ghid de învăţare a limbajului semnelor etc. Îl întreb pe domnul din faţa mea dacă îl interesează, dă din cap că nu, iar surdomutului îi cer să ne elibereze masa ocupată pe jumătate de produsele lui, acesta refuză şi pleacă. În schimb, cetăţenii cu manelele nu contenesc să-şi etaleze isteţimea, fac niţel mişto de bietul surdomut, cumpără câte ceva din produsele acestuia şi îşi continuă poveştile de trei lei cuie despre telefoane, dacii, bani etc. Păcat ca daciile, aceste automobile cu atâta personalitate, fac subiectul discuţiei acestor intelectuali ai României Mari şi Dodoloaţe de azi, mai bine ramânea mare cum a fost, dar nu dodoloaţă.

Domnul din faţa mea a plecat de fapt de lângă tânărul licean şi s-a mutat lângă mine pe latura cealaltă a vagonului, aici fiind mai mult loc. Liceanul profită şi se întinde pe două locuri aşezându-şi picioarele pe banchetă. Masa din faţa acestuia este deja parazitată de cele pe care le deţine: leptop, telefon legat de leptop printr-un cablu, un pachet de posmagi cu usturoi şi o sticlă de jumătate de cola. Îi sună frecvent telefonul şi vorbeşte ba cu mama sa, ba cu Ale la care vrea să meargă când ajunge acasă de teamă ca aceasta să nu se plictisească. Vorbeşte tare la telefon încât nu am cum să nu aud ce vorbeşte, ştie oricum tot vagonul, are poveşti destul de feminine despre papricaşul cu mămăliguţă pe care urmează să-l servească acasă, sau despre nerăbdarea de a o vedea pe Ale. Se pare că Ale a încercat să-l evite, însă el a asigurat-o că se va urca în tren şi că va merge direct la ea. Ce mai?... E tipul de om deranjant, care crede că i se cuvin multe, răsfăţat şi care vorbeşte de două facultăţi, de Ştiinţe Politice şi încă ceva Business. Mi-e clar că ţara aceasta e pe mâini bune, îmi doresc să aflu ce se va fi ales de acest tânăr la vârsta de 30 de ani. Nu va lucra desigur într-o instituţie de cercetare afiliată Academiei Române şi nici nu va avea salariul unui angajat al Academiei Române cu vârsta de 31 de ani.

Plecasem la Bucureşti, diavolul m-a pus să merg cu trenul, mai bine mergeam cu Dacia aşa cum am vrut iniţial, pentru a-mi ridica un atestat care spune că diploma mea obţinută în Olanda este recunoscută şi echivalată. Binenţeles că mi-au greşit acest atestat, din Universitatea Liberă Amsterdam, numele corect al universităţii, au făcut-o Universitatea de Est din Amsterdam. Eroarea îi aparţine cel mai probabil traducătorului care, cu toată latina pe care o cunoaşte de la Google translate, nu a ştiut că „est” în limba latină se pune la sfârşitul propoziţiei în cauză, exprimând acţiunea de „a fi”. În acest fel traducătorul autorizat a confundat verbul cu punctul cardinal.

Mare om

Săruni - ianuarie 2010

2010-01-25T11:30:00.010+02:00

Participanţi: Axânte, Paul, Zoli, Traian

Obiective: procurarea materialului conifer necesar construirii unui stălaj (nu „Sălaj” ca acela e un judeţ in NV republicii) ce va fi folosit la uscarea hainelor, respectiv depozitarea bocancilor după sobă

Prima parte a obiectivului turei, adică procurarea si transportul materialului conifer din padurea Paraginoasa, a fost realizata sambata dimineata doar de catre Paul si Axante, care de altfel au urcat la Săruni de vineri seara. Sâmbăta dimineaţa-n zori la 1 (ora 13:00) când am apărut si eu cu Zoli, cei doi soseau plini de frig dar si de entuziasm. Plini de sine, ce-i doi s-au încălzit cu un crampăl fabricat dupa reteta lui Horică, dupa care s-au apucat sa decojească materialul, sa-l debiteze cu drujba ATE si sa ciocănească diverse spre deliciul meu si-al lui Zoli, care, frânţi după un asa urcus, ne-am intins putin. Am trecut apoi cu toţii (mai puţin Zoli care sforăia in pofida bătutului cuielor la capul acestuia) la construirea stălajului la adresa caruia am avut mai apoi cu toţii cuvinte de lauda.

Lipsiti de vlagă, povesti, chef de cântat si degustat, ce puteam face mai bine decat sa jucam un remi, desigur după bine-cunoscutele reguli de la Zlatna, profund customizabile. Le-am reprosat mai apoi celor trei faptul ca ne-am pierdut cu remi un doua-trei ore, vreme in care trebuia sa cântam, sa degustam si sa ne povestim, adica sa facem lucruri care ne leaga si pe care stim sa le facem cel mai bine. Zoli de colo, acuzând o uşoară strângere de casca datorita, zicea el, vinului meu care conţinea zahar (calce-o beutură), m-a aprobat zicand ca da, trebuia sa faceti ce stiati voi mai bine, dar nu sa jucati remi. Subtil… Pentru ca purcelul ne-a lasat de cateva ori cu piesele pe tabla, scotea jolici din mânecă, umplea masa de formaţii, ne-a bătut măr, totul spre nedumeririle noaste asupra activităţilor Siminei de la acea oră. Pentru ca se zice ca atunci cand nu ai noroc la carti, ai noroc in dragoste si invers. Inainte sa ne apucam de remi, le-am fript baietilor un carnat cinstit, care a fost subit devorat in ciuda iniţialului refuz pe care unii l-au incercat, invocad circumferinta abdomenului, gradul de saţietate de la acea ora, sau disciplina in ceea ce priveste mancatul dupa o anumita ora a serii. Dupa ca am devorat carnatii, am cantat scurt, la cererea presedintelui, aia cu „...hai si scutur-o iubito…” si ne-am apucat de remi.

La Saruni de altfel o splendoare, o iarna ca-n povesti. Am adormit lângă Paul, pe o alta saltea desigur, langa unul din geamurile de la mansarda, prin care trăgea mentolatul alizeu destul de bine răcorindu-mi faţa cu o briză usoara. Dimineata de duminica ne-a gasit odihniti, am mancat ultimul pateu si-o supa cu tăiţei la plic, am dereticat (Axante cu Paul) cate ceva prin cabana, tot cei doi au reparat vraniţa la târnaţ, dupa care ne-am pornit catre C.U. (Jud. Alba). Aici, doamna Ana draga (dupa cum o striga Axante din cand in cand) ne-a asteptat voiasa cu ceaiuri, coniace, beri si apa minerala.

Iată câteva poze

Un temerar şi dârz explorator

Mai jos, un manelist, asfaltist şi pantofar dupa cum a fost numit in urma intrebarilor acestuia legate de teleferic, drum, masina, pret al terenului jos in C.U. etc.

Desprins parcă din gheturile indepartatului nord, cu obrazul brazdat de viforniţă, dar cu gandul la înălţimi, temerarul Zoli

Et voilà

Prilaz

Refugiul-cabană Săruni

Refugiul (adică articulat hotarât cu "L" la finalul cuvantului).
Cine-a desenat acest cearceaf si cine-i şefu' lui?

Iata-l ajungand pe inaltimile visate

unde fratii lui Yeti ciopleau deja de zor

in statia de autobuz

iata-l intins, c-o rupere de nepasare. Alaturi, se construia stălajul cu inserţia cuielor prin lovirea acestora cu ciocanul in grinzi

C.U.

Din căminul XVI, după 12 ani la Săruni-Dâmbău, alături de Paul Nechita

Iata-l, viitor tătic

Preşedinte mândru de realizarea sa, stălajul de după sobă

Acolo-i C.U. (cdc Centrul Universului)

Hoanca Sânzâienelor

Complexul "La Citeră"

Iti place?

2010-01-20T16:47:00.010+02:00

Iti place imaginea de mai jos? E vorba de un munte la Rosia Poieni mancat si macinat de dragul banilor.

Ma intreb daca satenilor de la Rosia Montana nu le-a venit cumva ideea sa ii linseze pe ecologistii care le calca pragul. Sa le zica: dispareti fă de-aici, noi vrem inceperea lucrarilor alaturi de monsieur Gabriel. Dar nu din pacate. Din pacate cei mai multi si-au parasit casele de dragul banilor, frumosi de altfel, ai lu' monsieur Gabriel. Nu s-au uitat inapoi, s-au bucurat de banii aceia, si-au cumparat gospodarii pe nu stiu unde, sau apartamente in Alba Iulia. Altii, cred ca nu de dragul lu' monsieur Gabriel, si-au pus o pancarda pe casa care spune aceasta casa nu este de vanzare.

Iata cum va arata parte din zona Rosia Montana de azi:

Un sat din Muntii Metaliferi a disparut sub iazul de decantare; a mai ramas turla bisericii ramasa in picioare datorita superstitiilor nelumesti ale demolatorilor

Nici mortii nu le-au fost stramutati asa cum li s-a promis

Ceea ce vezi nu e un lac, sau cel mult a fost un lac. Sunt reziduuri solide rezultate de la exploatarile miniere din zona

Mie zau nu mi-ar placea ca intr-o excursie prin Muntii Metaliferi, pe langa pitorescul specific si de neintalnit, sa dau peste astfel de peisaje triste. Aici era odata un rau de munte, sura din imagine era sus pe un deal, jos in vale era un sat, in amonte de acest sat deschideam odinioara un cort, faceam un foc si cantam in jurul focului pana tarziu. De basm - eu nu mi-as dori nimic altceva, nicidecum imbogatirea altora cu scopul inevitabil de a mai contribui la ducerea tarisoarei de rapa. Nu se doreste bunastarea satenilor, nu se doreste dezvoltarea zonei, nu va ramane in urma nici un lac de agrement pe care sa pluteasca nestingherite cateva lebede. Sa fim seriosi. Va ramane un peisaj descris mai sus si cativa penali cu niste buzunare mai groase.

trist

Mi-a fugit fara sa vreau prin minte un peisaj asemanator si am facut fara sa vreau comparatia cu acest loc, care de data aceasta este "poluat" in mod natural de activitatea vulcanica din subteran.

Apa de aici, care iasa din fundul pamantului, miroase a oua stricate, e fierbinte, aproape de punctul de fierbere, iar la malul lacului din imagine traiesc doar niste bacterii si alge albastre-verzi.

Dupa cateva ore de mers, am ramas fara apa. Lihniti, am dat peste acest parau cristalin de munte. Obisnuit fiind cu bunele obiceiuri de la noi, mi-am aruncat rucsacul din spate si m-am napustit asupra paraului unde mi-am pus faţa pe oglinda apei acestuia si din reflex am inceput sa lăpăi cu nesaţ. Aceasta apa mi-a oparit faţa, iar mai apoi gâtlejul.

Mai in aval paraiasul formeaza acest peisaj ostil, asemanator cu cel de la Geamana.

Eu, unul, nu imi doresc asemenea spectacol trist.

supreme gathering

2010-01-15T09:20:00.007+02:00

o bere ne va aduna in jurul ei

(Semenescu, 2010)

o bere ne va aduna in jurul ei (Semenescu, 2010)

Guma de mestecat

2010-01-13T01:01:00.003+02:00

Câh !!!

... mama lor de nefumători care nu stiu ca scrumiera se foloseste la cu totul altceva decat sa isi depoziteze ei guma de mestecat folosita intr-insa. Mai sunt lucruri scarboase pe lumea asta; si guma de mestecat e pe-acolo. Imagineaza-ti sa-si scoata careva guma de mestecat din gura si sa ti-o intinda cu rugamintea sa o arunci tu pe geam, la gunoi sau sa o depui in scrumiera. Cum sa ii iei guma de mestecat din mana si sa i-o arunci tu? Câh!

Tocmai am vazut la televizor cum primarul unui sat din Franta a luat exemplul unui primar dintr-un sat din Anglia, de data aceasta, si a montat pe strazi niste panouri destul de atragatoare dupa parerea lui unde oamenii sa isi lipeasca guma din gura, in loc sa o arunce pe jos. Câh! Aia inseamna civilizatie? Sa ti se para o idee buna si chiar sa iti placa sa vezi gumele acealea lipite pe acel panou? Câh!

Ba in aceeasi stire se mai zicea ca Germania cheltuieste anual cca 90 de milioane de euro numai pentru curatarea gumei de mestecat intarita pe trotuare. Din aceeasi pricina, autoritatile tailandeze au interzis comercializarea gumei de mestecat, neinterzicand totusi consumul acesteia, iar cei care erau prinsi aruncandu-si guma de mestecat folosita pe jos, erau aspru amnendati.

Câh!

Ursirile lui Honorius

2010-01-05T08:21:00.004+02:00

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tineam cand incepusem a merge copacel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, cand ne jucam noi, baietii, de-a mijoarca, si la alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc, parca-mi salta si acum inima de bucurie.

N-a pupat Honorius asa ceva si nici nu va pupa vreodata.

N-are decat sa stea in parlament, sa faca legi pentru noi (cum sa faca Honorius legi pentru noi? Ce tara e-aceasta? Emigrez) si sa se dea cu Lamborghini prin capitala. Penal. Cum sa iti doresti asa ceva. Sau cum sa faci asa ceva chiar daca ai de unde.

Nu se va bucura niciodata de mandrete de priveliste asupra Centrului Universului vazut noaptea de la Dambau, nu va avea ocazia cat traieste sa muste dintr-o placinta facuta la Balsa de bunica (sarumana) lui Sandu. Cat despre Plus Noi nu va auzi niciodata si nici nu trebuie sa auda. Nu merita. Nu-ti vei permite bă niciodata un CD cu Plus Noi, n-o sa ai niciodata acei 18 lei sa dai pe el.

N-o sa stea Honoroius absolut niciodata alaturi de noi langa un foc, nu va bea niciodata un rom de Prodvinalco cu noi din aceeasi sticla si nu va avea niciodata privilegiul de-ai ridica pe nas ochelarii Laureatului incuranjandu-l cu Bagă cioră sau Victoraş mai fă-ne-o piesă.

Succes mult in campanie ii dorim, ce sa mai zic.

Traditii 1.0 Porcul

2009-12-26T00:44:00.007+02:00

Orice traditie este desigur rezultatul nevoilor omului si nu al hatarurilor acestuia. Sateanul din Somesul Cald (sa zicem) n-o sa se trezeasca niciodata sa faca din tenis o traditie familiala, la fel cum nu-l vom vedea niciodata pe Ion Tiriac luand sange pentru sangerete sau invartind la carnatar.

Porcul a fost ingrasat in batatura din nevoile omului ca n-avea de unde. Iar cand a inceput sa aibe, omul si-a pastrat traditia si a continuat sa taie porcul in preajma ajunului. Ce se intampla cu acest porc? Este stocat efectiv in congelatoare si servit uneori rand pe rand pana vara viitoare. Gasesc in continuare ca este o tehnica primitiva, de aceea a ramas azi doar ca si traditie. Ba nu, ca din pacate, poate multe familii mai depind efectiv de acel bland animal porcin in ceea ce priveste aportul de carne si unsoare.

Ba mai exclama careva ca din porc nu se arunca nimica si se foloseste totul. De ce, ma intreb. In ziua de azi cand gasesti carnea la kilogram, dupa ce sa iei tot porcul? De ce sa pastrez splina aceea, rinichii aceia, limba aceea. De ce mi-ar placea si de ce sa ma dau in vant dupa ureche, coada sau sorlic, in vreme ce este carne si carnat? Cum sa-ti placa duhoarea aia din conie cand se fierb maruntaiele bietului animal. Jumerile imi mai plac si mie, dar cum sa iti placa mirosul acela caustic de sapun din momentul cand fierbi/prajesti jumerile?

Va spun eu de ce? Numai si numai din nevoile oamenilor. Asa s-au invatat sa nu arunce nimica si sa foloseasca totul. De aici a evoluat si tehnica prepararii feluritelor mezeluri. Poi ce sa faci cu splina si rinichii porcului? Dar cu plamanii acestuia? Stiti cum miros plamanii fierti pe soba in conie? Sa nu mai vorbesc de tot felul de parti grase care mai pica de pe ici de pe colo din animal. Normal, toci totul marunt si bagi in mat la cartabos. Sorici si alte zgarciuri bagi la toba. Iti pare rau si dupa sangele jerfit. Il colectezi dinrect de la plaga supuranda intr-un lighean, il fierbi inchegat si-l toci si pe acesta marunt, il amesteci cu o mana de cimbru si vai ce delicatesa traditinala ai mai realizat.

Nu, eu nu cred toate astea. Nu cred deloc in senzatiile create la nivelul papilelor gustative ale unora. Toate aceste senzatii au fost fortate. Omul nu a avut incotro si a trebuit sa fie econom, sa nu arunce nimic din porcul sacrificat si sa gaseasca felurite modalitati de-al consuma cat mai eficient si de-al conserva timp cat mai indelungat.

Pofta buna si sarbautori fericite!

Cuvinte

2009-12-09T11:01:00.002+02:00

Trei cuvinte cu care am copilărit (zicea mexicanul) dar care nu am ştiut niciodată ce înseamnă. Acum ne-am informat şi ştim mulţumită DEX-ului căruia îi facem generos reclamă:

http://dexonline.ro/

Aşadar:

TÁRNIȚĂ, tarnițe, s.f. 1. Șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. - Din ucr. tarnica

DÓRNĂ, dorne, f. pop. Loc pe cursul unei ape, unde curentul de apă capătă o mișcare de rotație, formând o adâncitură și antrenând tot ce întâlnește acolo; bulboană; vârtej; sorb. /Orig. nec.

PRISLÓP, prisloape, s.n. (Geogr.) Pas în formă de șa, situat la înălțime. - Et. nec.

Ţepeluş

2009-12-02T09:52:00.002+02:00

Că doar cum altcumva să-l cheme pe şeful miliţiei din Municipiul Topliţa? Doar nu Zoli sau Arpi.

Ţepeluş, fireşte, cum să-l cheme?

http://hr.politiaromana.ro/popupmap.php?t=3

Mă miram la un moment dat cum de subalternii săi pot face o astfel de nelegiuire. Auzi tu acolo, să mă amendeze pe mine, nepătatul, nişte tablagii. Deoarece chiar aşa se numesc. Au furat tabla de la intrarea în sat, apoi şi-au montat acolo Solniţa cu radarul.

Jmen românesc, clar.

Miliţianul infractor

2009-12-02T04:17:00.002+02:00

Mă aflam în tranzit prin judeţul Harghita, judeţ mult apreciat şi lăudat de mine, din solidaritate, mai ales în preajma zilei de 1 decembrie; zic în tranzit deoarece mă/ne deplasam pe relaţia Cluj-Napoca - Fărcaşa (Jud. Neamţ) cu scopul de-a ne urca în vârful Munţilor Ceahlău, un munte ocolit pe nedrept până deunăzi. Dar Munţii Ceahlăul vor face obiectul unui post următor, acum ne vom rezuma la gestul penibilo-jenant al unui miliţian din Municipiul Topliţa (Maroshévíz) unde s-au consumat evenimentele de mai jos.

Mă deplasam aşadar omeneşte pe Mureş în sus, fascinat de frumuseţea Ţinutului Secuiesc, ţestosul a vazut indicatorul rutier care spunea că aş fi intrat în satul Topliţa, în stânga aveam un deal, în dreapta după un parapet aveam Râul Mureş, în rest pustiu, când în faţă îmi sare un miliţan cu bască dată spre ceafă. S-a prezentat după care îmi aduce la cunoştiinţă că circulam cu 70 km/h pe raza Mun. Topliţa. Obraznica faptă mi-a fost confirmată prin staţa radio din dotare de către tovarăşul acestuia aflat pe malul drept al Mureşului cu cca 300 m în aval.

Binenţeles, îmi ia actele de care avea nevoie, zăboveşte la el în Logan destul de mult pentru a mâzgăli un proces verbal în care abia mi-am descifrat numele, restul buchiilor, puţine la număr şi aşa, fiind indescifrabile şi cu o tentă puternică analfabetă. Îi semnez opera de artă apoi îl asigur că nu am obiecţii, adică mi-am recunoscut mizerabila faptă.

La final îmi dă un sfat părintesc (părintesc poate pentru copiii lui - manelişti de bună seamă; de la tata nu cred că aş fi primit un astfel de sfat). Zice că:

"...de ce nu vă cumpăraţi un detector de radar? Că din două amenzi faceţi de un detector de radar şi apoi nu mai aveţi treabă..."

Îi zic "... detectoarele de radar sunt pentru infractori, nu pentru mine..." Mă urc în maşină, ocolesc miliţianul cu basca dată spre ceafă şi-mi continui drumul spre culmile Ceahlăului.

Mici satisfacţii matinale

2009-11-24T10:01:00.009+02:00

Satisfacţii pe care nu le-ar avea nici Băsescu şi nici Domnul Mircea Geoană dacă peste mai puţin de două săptămâni ar ieşi preşedintele României. Eu le doresc să nu aibe nici măcar această din urmă satisfacţie. Şi mă voi referi în cele ce urmează la

Pate Bucegi

Căruia cu căldură îi fac reclamă.

iată:

Superb!

Tocmai am servit un astfel de pateu, iar ziua mi s-a-nseninat, ceaţa s-a risipit.

Din ce-i făcut? Acuma... Am auzit tot felul de păreri pe care le discut şi mă minunez ori de câte ori am ocazia alături de Ing. Lucian Lupescu, unul din bunii mei nănaşi, după cum urmează:

- ...ie, apoi dacă pateul acesta a văzut carne sau ficaţi...

- ...ochi, splină, adidaşi, scrot etc. ...

- ...până pompează ăia ţiţei în Golful Persic... avem şi noi pateu, margarină, salam etc.

Prostii, aş zice. Aş jura că porcul din care s-a facut pateul servit a fost sacrificat ieri (cu toate că pateul îmi stă pe raft la birou de câteva luni), iar ingredientele folosite au fost dintre cele mai fine, cum ar fi ficat de porc, carne semi-grasă, puţină slăninuţă etc. De unde bre şorici, zgârciuri sau ochi? Iată ce ingrediente se folosesc (click aici)

O treabă inginerească. O măsură a civilizaţiei şi imperialismului

2009-10-30T09:09:00.006+02:00

O treabă care a reuşit să mă impresioneze.

Am primit de curând nişte cutii cu vârfuri de pipetă. Aceste pipete cu vârfurile lor se folosesc în laboratoarele moderne, adică în laboratoarele de azi, laboratoare de microbiologie, biologie moleculară etc. În încercarea mea de-a le organiza prin tot felul de sertare din mesele cu o vechime de cca 200 de ani de la institut, remarc cu uimire următoarele.

Un sertar secular stă pe podeaua la fel de seculară a institutului. Aşezând cutiile cu vârfuri de pipetă în acest sertar am remarcat cum întreaga suprafaţă a sertarului a fost ocupată perfect de aceste cutii. Iată:

Nu numai că suprafaţa (L × l) sertarului a fost ocupată perfect de cutiile cu vârfuri de pipetă, dar şi înălţimea cutiilor a fost aceeaşi cu cea a sertarului într-unul din cazuri.

Mă întrebam dacă acei ingineri de acum 200 de ani s-au gandit cumva că eu, peste 200 de ani, voi primi la institut cutii cu vârfuri de pipetă de aceste dimensiuni şi au zis să proiecteze sertarele meselor în consecinţă. Sau poate inginerii de azi care au proiectat aceste cutii cu dimensiunile lor au cunoscut marimea şi suprafaţa sertarelor seculare de la institut (mai degrabă).

Raspunsul este desigur undeva la mijloc, naşul meu, Ing. Lucian Lupescu explicându-mi cum stau lucrurile cu monarhia şi imperialismul, cum că unii sunt din imperiu şi alţii nu prea.

Am concluzionat împreună faptul că oamenii aceia de treabă nu au schimbat stasurile de 200 de ani, pe cand noi punem PAL, termopane, rigips şi gresie până şi în Castelul Bran. În consecinţă, ne gândim serios să sărbătorim ziua naţională a României (1 Decembrie) cum se cuvine pe tărâm imperial, adică la Miskolc unde vom face nişte băi într-o peşteră, iar într-una din zile vom vizita Peştera Aggtelek.

Regele şi Patria !!! Respectiv un nou Antonescu pentru România !!!

acuma... "aşa-i la domnu' doctor..."

2009-10-08T10:38:00.006+03:00

Îmi recomandă un bun prieten, la îndemnul drăgălaşei sale soţii care se gândeşte la mine tot timpul şi mă îndrăgeşte, să mă duc la doctorul dermatolog Remus Orăşan de pe strada cu Sora, langă CEC, ca sa ma scape de afurisita de matreata. Ca un european civilizat ce ma ţin, dau un telefon şi imi fac o programare. O asistenta-secretara, aparent amabila, imi rezervă orele 18:00. Minunat! Ce fain îi in România.

Ajung la cabinet, iar jos la interfon doua doamne (aparent) cautau numarul 47, moment in care incep sa imi dau seama... Butonul cu numarul 47 lipsea din multimea butoanelor celorlalte apartamente. Dl. doctor avea un buton mare, separat. Zic etajul 3? O iau pe scari ca sa nu ma inghesui cu doamnele in lift, mai ales ca eram si cu soţia Ancuţa.

Pe holul acelui bloc, o atmosfera de pestera. Primii pasi intr-o pestera cu deschiderea mai măricică îi poti face fara sa iti aprinzi vreo lanterna. Asa si aici, primii pasi ne-au fost calauziti de lumina de la intrare, urmand mai apoi sa imi scot lanterna frontală din rucsac daca vroiam sa nu calc in ceva.

Doamnele ajung inaintea noastra si se prezintă la un fel de secretariat sau ghiseu, ce era...

Sunt primite de doua asistente sau secretare, ce erau, li se cere buletinul si sunt invitate sa ia loc. Aflu ca si aceste doua doamne au programare de la 18:00, cand ma adresez si cer socoteala secretarelor. Mi se spune ca:

- Ooooooooo, păi de la orele 18:00 mai sunt inca doua persoane programate.

Intreb din nou cum e posibil asa ceva. Intră mai multe persoane deodata la domnu doctor? Sau ce inseamna o programare? Oare nu tocmai o actiune civilizata menita sa evite aglomerarea pacientilor la medic? Cand mi se raspunde din nou:

- Asa-i la domnu' doctor...

Binenteles ca am luat-o pe Ancuţa de mână si am plecat.

Costul unei consultatii era afisat de cum intrai pe usa cabinetului pe un A4 cu scris foarte mare, sa se vada, 100 RON. Asa ca domnu' doctor avea cca 6 pacienti programati toti la orele 18:00 si de la care era cat pe ce sa facă 600 de lei, asa cat ar fi clipit din ochi.

Penalitate clar

2009-10-01T11:26:00.003+03:00

Geniala parerea mexicanului despre serviciile bancare de trei lei cuie de la noi. Vedeti link-ul de mai jos.

Tot ca si o comparatie, in tara Olanda la ABN AMRO, dupa ce ma logam, era, taică, user friendly. Ma descurcam de minune in olandeză sa fac transferuri, sa platesc facturi etc., evident gratis toate. La BT te lovesti de termeni culmea in romaneste dar cu care nu prea intelegi ce poti face, termeni gen "ordine de plată, autorizări, blăni, avioane etc."... In sfarsit... ajungi sa te descurci la un moment dat. Dar e ca si cum mi-ai pune wingoz in romaneste, paste = lipeste, my computer = mon ordinateur, taie, spanzura, apel nepreluat si toate celelalte". Zau, asa e si cu serviciul asta de doi bani. O saptamana mi-a luat sa platesc factura Electrica pt ca nu imi accepta nu stiu ce cod de bare, sau nu-l scriam in campul de detalii corespunzator. In final tot la banca si la coada am ajuns. Si unde mai pui ca tot cu casierita de care vorbeste mexicanu' am avut de a face. De imbacseala si duhoare (pungent stench) de transpiratie nu mai vorbesc.

Faceti-l nene, aia cu aitiul, mai user friendly sa priceapa tot omul daca tot il aveti daca tot va faceti o asa reclama si daca tot aveti asa comisioane, ca, de, sunteti banca privata si va sustineti prin forte proprii si de-aia taiati pana si aerul conditionat din unitatile voastre ca sa economisiti curent si tineti angajatii in atmosfera aia. Culmea, iarna ii cald ca dracu, angajatii in camasa, tu in geaca de iarna sau in palton, transpiri din nou (asa ca si vara), iesi afara si gata guturaiul.

Deci faceti-l user friendly daca stiti ce ii aia. Va dati mari calculatoristi.

hai pa

Se merita sa cititi parerea mexicanului

http://wolfdance.penalitate.com/comisioane2008.php

Ţara... oraşul... banca... M-am săturat

2009-09-30T15:15:00.004+03:00

Mă pune dracu' să intru la Banca Transilvania din Piata Pacii ca sa platesc o factura catre Electrica pe care sistemul fantastic de online banking BT24 mi-a refuzat-o intruna. Si unde mai pui ca tot felul de reclame te imbie peste tot cu tot felul de texte de genul "te-ai saturat sa stai la coada, plateste factura online". Macar daca ar functiona. Tot la coada am ajuns.

In unitatea cu pricina pute jalnic absolut de fiecare data cand intru a imbacseala si transpiratie. Ma pun la coada si incep sa urmaresc miscarile impiedicate si neindemanarea tipei de la ghiseul din dreapta in dreptul caruia scria "Plati lei" sub care era o placuta aurie pe care scrie ca se incaseaza facturi la utilitati. La ghiseul din stanga "Plati valuta" nimeni. In faţa mea, la ghiseul din dreapta 2-3 persoane. Cand mai ramane o persona in faţa mea la ghiseul din dreapta, apare un tânar destul de creol si se duce direct la ghiseul din stanga cu un maldăr de facturi.

Ajung si eu in sfarsit la rand, imi platesc blestemata factura din pricina careia am ajuns in acea imputita unitate, apoi o intreb pe tipa de la ghiseu daca si la celalalt ghiseu se pot plati facturi. Raspunsul primit este ca doar atunci cand acolo nu sunt clienti cu valuta. Binenteles ca ii atrag atentia ca nu mi-a raspuns la intrebare si ca nu m-a lamurit. Ii spun ca daca stiam ca si acolo se pot plati facturi, atunci scapam demult de atmosfera imbacsita din acea unitate. Da din umeri fireste.

Dau sa plec, cand băieţaşul cu başcheţi albi, şosetuţe scurte pâna la glezne si alea albe, pantaloni cu tureacul in dreptul genunchilor si tricou stralucitor mulat, imi raspunde cu un accent care ii trada orginea orientala ca el este si persoana juridica si ca persoanele juridice au prioritate. "Ce-am mai râs", am zis si am disparut dezgustat.

Bucium - Roşia Montană - Geamăna

2009-09-21T11:06:00.015+03:00

Ne-am dus la Bucium la chemarea bunului nostru prieten de aici Flaviu Turdeanu, cunoscut şi sub numele de Turta, Turtica sau Turtici. A dat "o bere" de ziua lui.

Satul Bucium se află la poalele Detunatelor (The Thunderstruck Rocks), în Munţii Metaliferi, Jud. Alba; normal că în Judeţul Alba.

În stânga Detunata Goală (The Bare Thunderstruck Rock), iar în dreapta Detunata Flocoasă (The Bushy Thunderstruck Rock).

Nu eu le-am chemat aşa în limba engleză ci nişte oameni care au făcut ponoul acesta:

sau acesta unde Huda lui Papară e La Ruelle de Papară:

sau aceasta unde la Vânătare îi spune Les Bleus du Ponor:

...ţestoase

Iată deci Detunata Flocoasă şi parte din complexul sătesc Bucium:

... cu Ancuţa, soţia mea

cu naşul universal şi vărul acestuia

cu naşa drăgălaşa, soţia acestuia, înainte de cafea

şi în timpul cafelei

Turtici

Adriana, iubita acestuia, a Turticii, care refuză să pozeze

Turticii

Gaga Petre Ani

şi iubita acestuia, Adina, în stânga imaginii

Diana, iubita acestuia, adică a Emil Copil-ului

Zic "a acestuia" de fiecare dată pentru a fi în acord şi pentru a transmite clar mesajul unora dintre poruncile divine, conform cărora este un mare păcat sa râvneşti la bunul aproapelui tău şi la femeia acestuia.

Ne-am deplasat apoi la Roşia Montană unde am vizitat o mină plus complexul muzeal de la suprafaţă

cu tot felul de maşinării antrenate de apă, folosite la sfărâmarea minereului. Aici de pildă un şteamp:

Pe aceeaşi idee, iată o maşinărie mai sofisticată şi de bună seamă mai eficientă. Dacă pe şteampul de mai sus nu era pirogravat numele minerului român care l-a construit, această maşinărie purta o placuţă, făurită şi ea cu grijă, pe care scria câteva cuvinte + ENGLAND

T.A.F. ?

O altă maşinărie...

...pe care era gravat de data aceasta

... vorba lu' naşu' ...acuma... inginerul ăla care o proiectat treaba asta, ce naţionalitate ai vrut să aibe?...

aceeaşi maşinărie era dotată cu aceste piese:

Cu siguranţă atelierele de proiectare şi birourile inginerilor ălora care au produs maşinăriile de mai sus, nu purtau următoarele embleme:

sau

Ne-am deplasat apoi către satul Geamăna care a fost înghiţit, alături de alte cătune, de parte din sterilul de la Roşia Poieni

Noua biserică din Geamăna

mai multe detalii despre ce s-a întâmplat la Geamăna găsiţi pe

http://www.adevarul.ro/articole/cluj-aici-in-romania-satul-inecat-in-mal-si-halde-de-steril.html

http://axantetrascau.blogspot.com/2009/09/legenda-bisericii-scufundateby-dan.html

Dor de Dambau

2009-09-16T15:27:00.002+03:00

Axante: Bha ieri am auzit o voce in centru zicea: Traian, Traian... M-am uitat in stanga, in dreapta, in spate nimic... Apoi Traian, Traian din nou... cand ridic capul, cine crezi ca era?

Axante: Dambaul, bha, ii era dor de tine

Orăşti 2009 - rezultate

2009-08-24T10:01:00.009+03:00

Rezultatul principal - transportul restului de piatra ramasa de anul trecut. Tin si pe aceasta cale sa multumesc foarte frumos participantilor, atat celor de la editia 2008, cat si celor, mult mai putini la numar, de anul acesta. In continuare doar niste poze fara explicatii,din motive legate de timp si trecerea acestuia.

Către un tărâm de vis

2009-08-19T09:13:00.006+03:00

Dragii mei,

va astept la Orasti in acest sfarsit de saptamana, 21-23 august. Aici vom sarbautori sarbautoarea nationala 23 august, dar si pe Ancuta care a promis o bere (vorba vine o bere...) si ceva ciolan afumat cu fasole sau un bob uyas cinstit, de ziua ei, in ceaunul cel cinstit de 36 l al bunicii

Atmosfera va fi aproximativ aceeasi

Animalele sacrificate aproximativ aceleasi

Noaptea va decurge dupa o maniera aproximativ asemanatoare cu cea cunoscuta deja

Muntii de neclintit binenteles aceiasi

Facultativ si optional, sa nu ziceti ca nu v-am zis, eu personal voi aprecia enorm o mana de ajutor la clintirea a parte din acesti munti, adica la transferul unor mici bolovani din drum pana in remorca tractorului care ii va trece salbaticul râu de munte. Pentru cei care stiu despre ce este vorba, activitatea va fi de 4-5 ori mai subtire decat omoloaga de anul trecut, data fiind cantitatea foarte mica de bolovani ramasa si faptului ca acestia sunt sparti de catre tata si depusi in drum.

va pupez si va asteptez,

cu drag,

Brad

Retezatul Mic 7-9 august 2009

2009-08-12T10:30:00.020+03:00

Cu prilejul celei de-a saptea editii a Cupei Trascau, ne-am deplasat fizic la locul numit Campusel de pe valea Răului Jiul de Vest. Aici am participat pentru prima data in viata mea intr-un concurs montan care a cuprins din cate imi aduc aminte o proba de orientare, un traseu montan (de regularitate cica), proba teoretica si proba cultural-artistica. Pe cea din urma am cam sfeclit-o, reprosurile presedintelui Axânte, neintarziind sa se iveasca:

Axante: am uitat sa spun de prestatia lui TB la Cultural care merita o diploma de consolare, daca mai aveam si daca nu uitam :D

Dar tot el m-a consolat:

Axante: Lasa, nu fii trist, stii ce zicea baronul De Coubertin?

Ii raspund:

traian99: L'important dans la vie ce n'est point le triomphe, mais le combat, l'essentiel ce n'est pas d'avoir vaincu mais de s'être bien battu.

Oricum, mi-am propus sa nu mai particip la astfel de manifestatii; adica sa ma mai prezint la concursuri, dar sa nu mai concurez efectiv ca nu-i de mine, ci de cei mai tineri, sau mai inraiti cu d'ale muntelui. Tot Axante ma consoleaza:

Axante: E, baga-te odata cu noi si se schimba situatia Mai vedem.

Printre treburile care m-au impresionat cel mai tare:

- desigur Retezatul Mic, Piatra Iorgovanului

- desigur Philip, pe care il veti vedea in poznele de mai jos ocarandu-ma ca-i fac poze, el avand de fapt o carca de poza acasa gata facute. Ba si-a diversificat actiunile de protest, fiind pentru prima data cand a inceput sa arunce cu pietre in mine si in bietul aparat de fotografiat. Sunt curios ce urmeaza. Ganuri? Luncege? Prăştii?

- Te Radu care a sofat impecabil renaultul Megane, la un consum de 2 picuri de benzina / 100 km, antrenamentele facandu-le alaturi de ceilalti doi membri ai cercului de incredere (Circle of trust)

- multitudinea de bagaje pe care am reusit din nou sa le car dupa mine

- etc. etc. etc

Din motive temporale, pun mai jos o carca de poze de la acest eveniment, urmand sa le explic mai incolo.

Cabana Campusel cu multitudinea corturilor si masinilor, ce sa mai zic de cea a participantilor (peste 120 dupa ultimele estimari)

Je pe Piatra Iorgovanului la 2014 m

Retezatul Mic si Calcaros

Piatra Iorgovanului

Drumul lui Băse. Tind sa fiu de acord (nu cu Băşe) ci cu acest drum. Am fost prin mai multe astfel de parcuri nationale in diverse tari si poate chiar pe alte continente. Ori astfel de parcuri nationale sunt prevazute cu drumuri si alte facilitati (e.g. birturi, pecouri, reingiări cu jipane). Cred ca astfel se poate supravechea si ingriji mai bine un parc national, nu ca si la noi unde oricum se pasuneaza abuziv (din cate am auzit eu ca acesta ar fi fost unul din raspunsurile la una din miile de intrebari din proba teoretica), să taie si să fura ca-n codru etc.

Sau cine mai stie... La noi corelatia de tip Pearson intre calitatea drumului si cea a muzicii ascultate e semnificativa. Adica drum prost sau chiar lipsa drumului inseamna lume si muzica (mai) buna (e.g. heavy metal, folc); ori maneaua, mizeriile si gunoaiele se intalnesc (mai) des acolo unde drumul e mai bun.

Ancuta admirand intinsurile retezatiene

Philip cautand o piatra cu care sa-mi sparga capul sau aparatul de fotografiat

Analfabeti sau ... români ?

In schimb am avut sansa sa-mi fac o poza cu marele Zoltan

Ba chiar si cu Philip, insa, impreuna cu Anisoara, a trebuit sa-l priponim bine de planeta ca sa stea

Roacherii din echipa Doi in plus si trei degeaba

Numai noi suntem impreuna
Suntem doi fericiti in munte

Ancuta printre lapiezurile din Retezatul Mic

Tobosarul formatiei de black metal Circle of Trust, bunul meu prieten Te Radu sau Mexicanu

Celalalt pletos si tobosar, dar din formatia de folk metal de data aceasta Heavy Days (Babes) Rares Bagyo

Muntomana Ancuta, nevasta-mea :)

Cu care pot, ea chiar adorand, sa-mi fac poze intotdeauna, nu ca Philip

Repetand pentru Cultural, dar cum explicam mai sus... degeaba

Talisman, deliciul montaniardelor si-al hainelor lor. De fapt un om normal caruia ii place sa i se faca poze. Nu, Zoli? Si Philip asta...

Cu Ancuta, dar si cu Mexicanu care lucrand la Noika nu a renuntat nici in varf de munte la telefoanele lui

Protestand impotriva fotografiei

Beni metallistul

Uite-l... la derocat Retezatul Mic cu scopul de-a-mi sparge capul

Şniţel

Mr. Segal

Spre comparatie ca sa nu credeti ca vorbesc prostii

Calitatea învăţământului universitar românesc

2009-05-22T13:21:00.003+03:00

Soluţia este găsirea unui sistem de examinare a studentului cu orice sursă de inspiraţie doreşte acesta pe masă.

O altă soluţie ar fi deprostituţionalizarea învăţământului universitar românesc, în care banul să primeze mai puţin în identificarea şi promovarea elitelor.

Nu cred că la noi poate funcţiona încă un liberalism patrician sau voiculescian. Ba mai degraba de aplicarea legii şi pedepsirea pungaşilor avem noi nevoie. Până atunci acel 2-clase (probabil absolvent de universitate), din maşina lui de doi bani, va continua să-ţi râdă-n faţă că el parchează unde vrea.

Exces de zel, urgenţă sau lucru românesc?

2009-05-19T16:48:00.002+03:00

Nu doresc nimănui să şadă într-o salvare, dar nici să stea în preajma unei salvări când aceasta este în misiune. Eu unul îmi bag două degete în urechi şi aştept să treacă. Cu toţii ştim sunetul asurzitor produs de sirenele acesteia.

Mă întreb dacă şoferul de pe salvare nu are cumva posibilitatea să dea mai încet acele sirene? Nu are cumva un potenţiometru ca cel al casetofonului cu care să dea dracului sirena aia mai încet?

Am mai umblat pe ici pe acolo prin tot felul de sate europene sau nu, dar ca şi la noi sirenele acestea nu sunt niciunde mai agresive. Poate fi un exces de zel specific românesc, poate fi pe bună dreptate o urgenţă, nu contest, dar zău, sirena aceea se poate da mai încet într-un sat şi aşa atât de aglomerat cum este Clujul.

CAS sau „survival of the fittest”

2009-05-12T10:41:00.001+03:00

Dacă n-ai medic de familie sau suficienţi bani ca să rezolvi orice problemă medicală "la privat", atunci nu iţi rămâne decât să te potriveşti foarte bine supravieţuirii în mediul în care trăieşti.

Dar dacă te pune necuratul să te îmbolnăveşti şi nu ai medic de familie, sau nu te potriveşti financiar cu realitatea de mizerie din satul şi ţara asta, ai cam pus-o că trebuie să îţi procuri un astfel de medic.

Se face cam aşa. Intri la un cabinet de medicină de familie, şi spui ce vrei. O cucoană uşor supraponderală şi cu o voce care îi trădează trecutul alcoolist, tabagist şi cafengist, îţi spune că ai nevoie de o adeverinţă de salariat de la angajator, care trebuie vizată de casa de asigurări de sănătate (CAS).

Urmează să obţii această adeverinţă cu care te duci sfios la CAS, unde abia într-un final găseşti camera 1A unde trebuie să te prezinţi. Aici surpriză. O mulţime de oameni aşteaptă umili şi resemnaţi. Despre duhorile sudorilor n-are rost să mai vorbesc. Consult programul de pe uşa ponosită şi umflată de umezeală şi-mi zic că vin mâine dimineaţă când sper să nu mai fie atâta lume.

Apar în dimineaţa următoare, acelaşi spectacol sumbru. Remarc că cei peste 50 de oameni au numere de ordine, când întreb o tânără unde se eliberează astfel de numere. Îmi spune că portarul din curte le eliberează. Ies în curte, îl găsesc pe acesta, care mă întreabă dacă sunt salariat sau nu. După ce află răspunsul meu, îmi spune că nu mai are numere. Îl întreb „… şi acum ce fac dacă nu mai aveţi numere de ordine? Nu mai intru?” Zice „… ba da, dar după ce intră cei cu numere de ordine, ei având prioritate”. Îl întreb apoi câte numere de ordine a eliberat azi şi îmi răspunde că 50 de numere (eliberate la 7:00 AM), iar înăuntru nu funcţionează public decât un individ !!!

Mai aflu apoi că la orele 14:00 mai eliberează încă pe-atâtea numere pentru programul CAS de la 14:30 la 16:30. Evident că nu am stat şi mă gândesc nici să nu stau şi să nu mă supun acestui sistem bolnav.

Sănătos şi potrivit să fiu…

Cum se ajunge la Orăşti?

2009-05-07T09:37:00.005+03:00

Revin cu o postată mai veche

Localitatea Orăşti aparţine administrativ comunei Poşaga. Poşaga se găseşte la cca. 40 km de Turda, pe drumul Turda-Câmpeni.

Este un afluent de stânga al Arieşului, deci cum urci de la Turda, este un drum şi o vale cu acelaşi nume, pe mâna dreaptă, Poşaga.

Vezi harta de mai jos:

Drumul principal, roşu pe hartă în dreapta jos, însoţit de linia albastră (Râul Arieş), este drumul Turda-Câmpeni
Se ia la dreapta către Poşaga de Jos
Se trece de sat şi se ajunge la mănăstirea din Cheile Poşăgii
Se urmează drumul principal (drum de-a doua - treaptă de viteză) în lungul Râului Poşaga, şi se trece cu succes de două confluenţe: cea cu Belioara şi cea cu Săgagea
Apoi, casa mea se găseşte la un 300-500 m în aval de confluenţa cu Inceşti, pe stânga cum urci, dincolo de vale.
Casa e marcată pe hartă cu un punct mare şi roşu

Coordonate geografice (Google Earth)
46 27 15.11 N
23 20 36.99 E
alt. 670 m

copy/paste cifrele de mai jos aşa cum sunt în Google Earth şi vei zbura direct la Orăşti.

46 27 15.11, 23 20 36.99

Din curte vom vedea stâncile numite La Vulturese din Cheile Poşegii:

Din păcate, în drum, în dreptul curţii, nu va mai fi parcat Automobilul Dacia, de care odată nu puteai trece fără să îţi fi sărit în ochi.

Vedere din drum către curte şi casă:

Vedere din curte, de la casă, către drum:

Căţei, copii, soţii, iubite - bineveniţi/binevenite !!!

Orăşti 2009

2009-05-04T09:30:00.004+03:00

La Orăşti toată natura s-a trezit la viaţă

Va trebui sa ne organizăm o altă vatră deoarece pe locul fostei vetre s-a ivit un mandru foişor. Acesta, cu puţin noroc, va fi acoperit până la data faptei cu şindrilă bituminoasă verde.

Printre activităţile pe care le vom desfăşura la Orăşti. Deci nu vă temeţi de piatră sau de alte activităţi istovitoare. Pentru acestea vom organiza o clacă altădata.