Calitatea învăţământului universitar românesc

Soluţia este găsirea unui sistem de examinare a studentului cu orice sursă de inspiraţie doreşte acesta pe masă.

O altă soluţie ar fi deprostituţionalizarea învăţământului universitar românesc, în care banul să primeze mai puţin în identificarea şi promovarea elitelor.

Nu cred că la noi poate funcţiona încă un liberalism patrician sau voiculescian. Ba mai degraba de aplicarea legii şi pedepsirea pungaşilor avem noi nevoie. Până atunci acel 2-clase (probabil absolvent de universitate), din maşina lui de doi bani, va continua să-ţi râdă-n faţă că el parchează unde vrea.

Exces de zel, urgenţă sau lucru românesc?

Nu doresc nimănui să şadă într-o salvare, dar nici să stea în preajma unei salvări când aceasta este în misiune. Eu unul îmi bag două degete în urechi şi aştept să treacă. Cu toţii ştim sunetul asurzitor produs de sirenele acesteia.

Mă întreb dacă şoferul de pe salvare nu are cumva posibilitatea să dea mai încet acele sirene? Nu are cumva un potenţiometru ca cel al casetofonului cu care să dea dracului sirena aia mai încet?

Am mai umblat pe ici pe acolo prin tot felul de sate europene sau nu, dar ca şi la noi sirenele acestea nu sunt niciunde mai agresive. Poate fi un exces de zel specific românesc, poate fi pe bună dreptate o urgenţă, nu contest, dar zău, sirena aceea se poate da mai încet într-un sat şi aşa atât de aglomerat cum este Clujul.

CAS sau „survival of the fittest”

Dacă n-ai medic de familie sau suficienţi bani ca să rezolvi orice problemă medicală "la privat", atunci nu iţi rămâne decât să te potriveşti foarte bine supravieţuirii în mediul în care trăieşti.

Dar dacă te pune necuratul să te îmbolnăveşti şi nu ai medic de familie, sau nu te potriveşti financiar cu realitatea de mizerie din satul şi ţara asta, ai cam pus-o că trebuie să îţi procuri un astfel de medic.

Se face cam aşa. Intri la un cabinet de medicină de familie, şi spui ce vrei. O cucoană uşor supraponderală şi cu o voce care îi trădează trecutul alcoolist, tabagist şi cafengist, îţi spune că ai nevoie de o adeverinţă de salariat de la angajator, care trebuie vizată de casa de asigurări de sănătate (CAS).

Urmează să obţii această adeverinţă cu care te duci sfios la CAS, unde abia într-un final găseşti camera 1A unde trebuie să te prezinţi. Aici surpriză. O mulţime de oameni aşteaptă umili şi resemnaţi. Despre duhorile sudorilor n-are rost să mai vorbesc. Consult programul de pe uşa ponosită şi umflată de umezeală şi-mi zic că vin mâine dimineaţă când sper să nu mai fie atâta lume.

Apar în dimineaţa următoare, acelaşi spectacol sumbru. Remarc că cei peste 50 de oameni au numere de ordine, când întreb o tânără unde se eliberează astfel de numere. Îmi spune că portarul din curte le eliberează. Ies în curte, îl găsesc pe acesta, care mă întreabă dacă sunt salariat sau nu. După ce află răspunsul meu, îmi spune că nu mai are numere. Îl întreb „… şi acum ce fac dacă nu mai aveţi numere de ordine? Nu mai intru?” Zice „… ba da, dar după ce intră cei cu numere de ordine, ei având prioritate”. Îl întreb apoi câte numere de ordine a eliberat azi şi îmi răspunde că 50 de numere (eliberate la 7:00 AM), iar înăuntru nu funcţionează public decât un individ !!!

Mai aflu apoi că la orele 14:00 mai eliberează încă pe-atâtea numere pentru programul CAS de la 14:30 la 16:30. Evident că nu am stat şi mă gândesc nici să nu stau şi să nu mă supun acestui sistem bolnav.

Sănătos şi potrivit să fiu…

Cum se ajunge la Orăşti?

Revin cu o postată mai veche

Localitatea Orăşti aparţine administrativ comunei Poşaga. Poşaga se găseşte la cca. 40 km de Turda, pe drumul Turda-Câmpeni.

Este un afluent de stânga al Arieşului, deci cum urci de la Turda, este un drum şi o vale cu acelaşi nume, pe mâna dreaptă, Poşaga.

Vezi harta de mai jos:

• Drumul principal, roşu pe hartă în dreapta jos, însoţit de linia albastră (Râul Arieş), este drumul Turda-Câmpeni
• Se ia la dreapta către Poşaga de Jos
  
• Se trece de sat şi se ajunge la mănăstirea din Cheile Poşăgii
• Se urmează drumul principal (drum de-a doua - treaptă de viteză) în lungul Râului Poşaga, şi se trece cu succes de două confluenţe: cea cu Belioara şi cea cu Săgagea
• Apoi, casa mea se găseşte la un 300-500 m în aval de confluenţa cu Inceşti, pe stânga cum urci, dincolo de vale.
• Casa e marcată pe hartă cu un punct mare şi roşu

Coordonate geografice (Google Earth)
46 27 15.11 N
23 20 36.99 E
alt. 670 m

copy/paste cifrele de mai jos aşa cum sunt în Google Earth şi vei zbura direct la Orăşti.

46 27 15.11, 23 20 36.99

Din curte vom vedea stâncile numite La Vulturese din Cheile Poşegii:



Din păcate, în drum, în dreptul curţii, nu va mai fi parcat Automobilul Dacia, de care odată nu puteai trece fără să îţi fi sărit în ochi:



Vedere din drum către curte şi casă:



Vedere din curte, de la casă, către drum:



Căţei, copii, soţii, iubite - bineveniţi/binevenite !!!

Orăşti 2009

La Orăşti toată natura s-a trezit la viaţă








Va trebui sa ne organizăm o altă vatră deoarece pe locul fostei vetre s-a ivit un mandru foişor. Acesta, cu puţin noroc, va fi acoperit până la data faptei cu şindrilă bituminoasă verde.







Printre activităţile pe care le vom desfăşura la Orăşti. Deci nu vă temeţi de piatră sau de alte activităţi istovitoare. Pentru acestea vom organiza o clacă altădata.

Primăvară, unde eşti?

Toamnă

Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina,
Firelor de lămâiţă
Li se uscă rădăcina.

Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul,
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.

Şi cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful şurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.

De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.

Îl ascult şi simt sub gene
Cum o lacrimă-mi învie:
Ni s-aseamănă povestea,
Pui golaş de ciocârlie.

Vânătare 6-8 martie 2009

Mi s-a promis sălaş de 4 margarete, iar ceea ce am primit a fost un pod cu fân putred în prima noapte, unde m-a plouat, iar în cealaltă noapte am primit o podea a unei poieţi în faţa unei iesle.

Cel mai tragic a fost că în fiecare situaţie îmi venea pe timpul nopţii un aer rece drept în mufă, aer rece pe care nu am avut ce face decât să-l respir. Şi iată-mă beteag cu tot felul de pilule de supt şi înghiţit după mine. Desigur, ca de fiecare dată când sunt beteag, parcă e sfârşitul lumii. Numai beteag să nu fiu, că parcă simt că sfârşitu-i aici şi că mor, vorba cântecului.

Unica realizare a fost vizitarea balconului lui Fredi de la Vânătările Ponorului vreme de cca 15 minute, balcon cu a cărui realizare s-a lăudat îndelung unui sătean în speranţa să primească cu-mprumut un disc pe care Paul, ajutat doar pe-alocuri de unul-altul, a fript mândreţe de cartofi prăjiţi, pulpe de pui şi mici, astea toate într-un cu totul alt sălaş unde au avut loc activităţile de socializare, cele cultural-artistice, degustarea feluritelor băuturi alcoolice (printre care şi o bunătate de Teacher's pus la dispozitie de Horică Bronzilă şi pentru care îi mulţumim).

În rest, ca de fiecare dată, orice tură a clubului trebuie sa aibe şi o pauză bine meritată la un birt în primul sat. De data aceasta, satul s-a dovedit a fi Sălciua. La birtul cu pricina am început prin a refuza diverse programe TV de tip Taraf sau Etno, urmând să ne hidratăm gâtlejele cu bere şi coniac Iancu.

Şi uite aşa am stat vreo câteva ore bune în acea instituţie până când au venit Cristoiu, Ana, Gabi, Horică Bronzilă şi Te Radu, împreună desigur cu căţelul Pufi, zis şi Black sau Blechilă, după caz.

Iată o primă poză pe care cu mult greu am reuşit sa o fac. Ne aflam pe balconul lui Fredi mai sus amintit.



Personal am satisfacţia de a mai avea încă o poză cu Philip. Pungaşul îmi promite tot timpul că îmi dă şi mie din pozele cu el gata făcute pe care le are acasă, însă până acum nu am vazut nimica. Ba mi-a şi zis că pot sta de vorbă cu tanti Bobo pe această temă şi să îi cer dânsei una sau mai multe astfel de poze gata făcute cu Philip.

Fredi, deţinătorul de drept al podului cu pricina, a facut bine pe nebunul, doar era podul lui, ce naiba. Purcelul nu ne-a lasat să ne facem şi noi o poză ca lumea aşa ca tot omul când ajunge la un obiectiv turistic cum a fost Vânătările Ponorului.

Iată-l cum efectiv ne-a f...t fiecare poză.

Poză cu Ancuţa pe podul de la Vânătările Ponorului:



Asta trebuia să fie o poză cu Axânte şi Philip pe podul de la Vânătările Ponorului. Hop şi Fredi:



La fel ca şi aici. Cei doi, Axânte şi Philip, discutau probabil despre o nouă activitate la Vânătările Ponorului, când intervine Fredi atrăgându-le atenţia asupra proprietăţii lui, podul:



Binenţeles, a intervenit şi în poza mea cu Paul:



Normal că a făcut din nou pe nebunul, îndemnându-l pe Paul către felurite gesturi dintre cele mai obscene:



Desigur, s-a dat şi la Zoli:



Philipe, eu zic că trebuie să ai o discuţie cu Sorana cât de curand.

Normal că nici cu Ancuţa nu am putut avea o poză cumsecade:



...da nu...



Cascada cu acelaşi nume, a lu' Fredi:



Monumentala mea poză cu marele Zoltan nu a reuşit să o strice. Adică a şasea încercare de fapt, în primele cinci bagându-şi ba o mână, ba jumătate din faţă etc.



Eternul visător, Paul:



Mai-marii Trascău Corp:



Marele ZOLI:





Iată-ne şi în sălaşul unde am mas în cea de-a doua noapte:





Binenţeles, Philip a refuzat să intre în poză, preferând să descifreze un cod format din litere şi cifre, cod numai de săteni ştiut. Mai la stânga în aceeaşi incintă este desenată chiar şi o svastică.



Iar cam aşa am avut surpriza să găsim planeta duminică dimineaţa.
Sălaşul în care am sălaşluit:



Şi minunata privelişte către dolina de prăbuşire unde sălăşluieşte Ponorul de la Vânătare:



Un alt obiectiv a fost explorarea unui aven, dar care de data aceasta a fost inundat de marea cascadă (a lui Fredi) de 25 m, împiedicându-ne intrarea.



Cam asta fu.

De ce avem nevoie de urşi polari?

Iată o teorie care discreditează studiile referitoare la apa subterană ca sursă de apă potabilă, făcând aceste studii practic inutile, fondurile alocate acestui tip de cercetări fiind practic o risipă. Aceste fonduri, după părerea bunului meu prieten Lucian Ş. Lupescu, ar trebui redirecţionate către depunerea asfaltului pe drumuri şi construirea de parcări prin eliminarea până la dispariţie a spaţiilor verzi.

Aşadar, teorie nouă de depoluare a apei. Mă întreabă L. Ş. Lupescu la un moment dat, zice bă, noi fecalizăm, da? Da, îi răspund, după care îi explic tot actul defecaţiei, inclusiv cu controlul cerebral al acestuia, din intestinul gros şi până la declanşarea actului cu pricina, adică la expulzarea materiilor fecale în rect. Am încheiat cu nervii ruşinoşi, cu muşchii cu acelaşi nume etc.

L. Ş. Lupescu continuă materiile fecale ajung în Mureş, din Mureş în Tisa, apoi în Dunăre, ca în final să ajungă în marele Ocean Planetar. Apoi, apa poluată se evaporă şi ajunge din nou pe planetă curată, aseptică. Odată ajungând pe sol, apa îşi continuă circuitul apei în natură, intră în subteran, ca apoi să iasă la zi prin felurite izvoare curată, nepoluată.

Aşasar, conform acestei teorii, ne putem polua apele de suprafaţă sau subterane oricât, deoarece prin ploi repetate problema apei potabile va fi în viitor uşor de rezolvat. Astfel, după cca 17.000 de ploi, respectiv tot atâtea trasee ale apei prin subteran (apa spălând solurile de feluriţi agenţi poluanţi), mediile străbătute de apă în circuitul ei prin natură vor fi practic sterile, aseptice.

Dacă încearcă cineva să-i raspundă lui L. Ş. Lupescu, să încerce să îi răspundă şi la o altă întrebare a acestuia şi anume De ce avem nevoie de urşi polari?

De la Săruni-Dâmbău la Bucium Poieni 09-11 ianuarie 2009

Totul a pornit de la o invitaţie destul de sterilă a lui Paul în care ne propunea „sa facem o tură la Bucim cu cazare la averea parintească a Dorinei”. Steril, dar totuşi prietenos; am zis să onorăm cu prezenţa, de ce nu? Cu un drum, ne-am zis că de ce să nu facem şi puţină mişcare pe dealuri. Şi uite-aşa ne luăm Philip o jumătate de zi de concediu, iar pe la orele 13:00 (ne propunem să ne) pornim cu voioşie din Cluj. După clasicul popas (al lui Philip) de scos bani de la bancomat şi cumpărat câte ceva din Teiuş, ajungem cu o uşoară întârziere în Zlatna. Axânte, Ramona şi Balşanul nu ne-au mai aşteptat şi au pornit spre Dâmbău. Intrăm scurt pe la tanti Bobo prilej cu care personal o pup urându-i tradiţionalul „La Mulţi Ani !!!”. După ce se echipează Philip, pornim spre Dâmbău pe aşa-zisa scurtătură, drumul mai lin şi mai uşor de pe Vâltori-Valea Bârnii fiind respins cu desăvârşire de Zoli din grija purtată faţă de maşină şi dosul personal. După cca o oră şi jumătate (timp record după părerea lui Philip), ieşim cu bine din zăpada din Hoanca Sânzâienii, moment în care îi zărim pe cei trei (Axânte, Ramona şi Balşanul).

Seara la Săruni a decurs destul de paşnic cu cartofiori copţi în ler, cu berile binemeritate cărate cu atâta osteneală, cu puţin vinars din producţia proprie a preşedintelui, cu vesele cântece acompaniate la o mică şi biată chitară, pe care o batjocoreau cu toţii, folosindu-se tot felul de apelative cum ar fi „ghioabă” sau „drâmbă” şi careia i-am promis un set de corzi nou-nouţe.

Dimineaţa avem o splendoare de vreme, admirăm cât admirăm peisajul, iar la un moment dat în zori la 12:00 pornim spre Dâmbău, Părăginoasa, Nergileasa, Bucium. Fascinaţi de frumuseţile naturii şi ale ţinuturilor feerice de basm, tăiem în linişte zăpada cu parazăpezile. Ici-colo zăpada mai era brăzdată de urmele a tot felul de animale sălbatice, dintre care am recunoscut urmele ursului, ciutelor, mistreţului, căprioarelor şi ale vulpilor viclenelor. Nu am avut în schimb şansa să ne întâlnim decât cu un biet şoricel, care, probabil orbit şi el de atâta lumină albă şi soare, încerca să se adăpostescă la umbra picioarelelor noastre. S-a ales cu câteva fotografii, după care l-am părăsit gerului, vulpilor viclenelor şi şorecarilor.

Reuşesc cu greu să îmi fac o poză cu Philip pe Vf. Părăginoasa (1292 m), mai medităm niţel la soarta unui biet căţel şi a unei vulpi care au crăpat de frig la Negrileasa, apoi începem coborârea în ţinutul buciumanilor. Ne instalăm şi ne ambientăm rapid la Paul pe avere, primim o ciorbă de fasole (cu morcovi, spre reproşurile lui Zoli) cu ceapă roşie şi o iahnie dintre cele mai superbe mâncate vreodată. Această din urmă delicatesă a fost îndelung apreciată, în mod special de Philip. Ca aperitiv am avut nişte superbe grătare de porc cu resturi de cartofi prăjiţi. Sărutmâna Dorina !!!

Numai Paul ne-a cam evitat. Purcelul nici măcar nu s-a bucurat să ne vadă şi să ne strângă de mână. S-a arătat în schimb iritat că a fost deranjat de la jocul de rummy, de unde, drept urmare, nici măcar nu şi-a ridicat marele derrière. Protestăm şi părăsim locaţia cu scopul de a bea o bere undeva în sat. După două încercări nereuşite din pricina aglomeraţiei, nimerim la Didu unde trecem prin magazin direct în casă. Ginerele acestuia ne aduce fiecăruia câte două beri, vreme de cca un ceas şi jumătate, vreme în care eu am aţipit de patru ori. După o discuţie dominată de ginere şi întreţinută mai ales de Axânte şi Philip, condimentată pe-alocuri de Zoli, primim o ladă de bere pe care o transportăm spre casa bunicilor Dorinei. Aici, ne instalăm la rummy, unii cu mai mult noroc în dragoste desigur pierd (suptsemnatul), alţii mai părăsiţi de dragoste câştigă pe tablă, cu sau fără lipituri, după nişte reguli de ei inventate, de acolo unde constituţia Uniunii Europene nu se aplică, şi anume din Centrul Universului, ZLATNA !!! Ţestoase !!!

De menţionat ca jocul numit rummy s-a jucat cu ajutorul unui set cu piese nou-nouţe de Mediaş cumpărate de Fred la o sumă exorbitantă (crezută iniţial de 190 RON), dar care s-a dovedit a fi în final de doar 68 de lei. Lui Philip chiar î-i era teamă la un moment dat că va trebui să contribuie cu „cincizăci de mii” dacă vroia să se joace şi el. Am mai mâncat nişte plăcinte întinse cu o doză de bere sub formă de sucitor şi care aveau pretenţia de a fi cu brânză. S-a mai făcut caterincă pe marginea noii mele idile, absenţei Siminei şi frustrărilor Balşanului, care încerca pe-alocuri şi, poate, fără să îşi dea seama, nişte texte schmaicăliene.

S-a remarcat Philip, care nu ştiu ce a avut cu mine şi cu Zoli, că din manelişti şi puţoi nu ne-a scos nici o clipă. Adică nu mai are voie omul să îşi facă o poză la munte că repede e manelist? De parcă fiecare are suficiente poze cu el gata făcute. În plus, l-a diagnosticat pe Zoli cu „boala porcului”. E adevărat, am remarcat cu toţii la Zoli o poftă de mâncare şi somn mai aparte, dar până să stabileşti un astfel de diagnostic...

S-a mai remarcat Ramona Guş, măritată Puiuleţ, care a protestat la apelativul Guşoaie cu „eu nu sunt Guşoaie, eu sunt Puiuleasă”. Nu am înţeles în schimb de ce după nişte beri şi nişte vinars, urmate de nişte şaturi bune de techila, s-a născut piesa „ ... cu femeia beutore...”, piesă pe care am fredonat-o mai tot sejurul fără voia noastră; ne intrase în cap şi pace.

De remarcat ar mai fi atitudinea constructivă a Soranei care i-a atras atenţia lui Fred că... miroase. Iar când aceştia (Fred şi Sorana) au fost întrebaţi părinteşte de Axânte referitor la situaţia lor în ceea ce priveşte sexul oral, Fred îi răspunde nevinovat că „...dar noi vorbim când facem sex, ce ai cu noi?...”.

Cam asta a fost. Coborâm de la Bucium, o tradiţională bere, cola, capucino, după caz, la birtul dnei Ana, după care, alături de Zoli şi Philip, ne-am luat rămas bun de la tanti Bobo, desigur nu înainte să fi mâncat supă de pui cu tăiţei făcuţi şi tăiaţi de însăşi tanti Bobo, cartofiori bolognezi cu şniţele de porc şi din piept de pui şi ciupercuţe umplute la cuptor. Un real festin ca odinioară, pe care personal l-am apreciat enorm. Sărutmana tanti Bobo !!!

Alte detalii pe http://www.trascaucorp.ro/

Philip în drumul lui dinspre budă, evident neacceptând să i se facă poză



Philip ascunzându-se din nou de poză



Puiuleasă dimineaţa



Axânte dimineaţa



eternul Zoltan





Buda



Cabana-refugiu SĂRUNI





Puiuleasă tot dimineaţa



















Aceasta (mai jos) este o poză unică. La nevoie, se poate descărca şi tipări. Puţini în lume deţin poze cu Philip. Eu mai am câteva. Purcelul zice că are acasă o cârcă de poze cu el, gata făcute şi dacă vreau îmi poate da şi mie. Până acuma nu am vazut nici una de la el.





Un zeu al zăpezilor, acelaşi inconfundabil şi de neînlocuit - Philip.







şi şoricelul

Teritorialitatea

Teritorialitatea - o unealtă în lupta pentru supravieţuire. De la unele nevertebrate şi până la Homo sapiens, teritorialitatea a contribuit de-a lungul mileniilor la perfecţiunea din lumea vie de astăzi.

Teritorialitatea e cu atât mai evidentă cu cât densitatea indivizilor dintr-o populaţie este mai mare. Într-o societate, cu cât sunt mai mulţi indivizi, cu atât competiţia pentru hrană, femele sau spaţiu este mai mare. Pentru binele speciei, apare teritorialitatea şi, după sine, ierarhia. Apar clasele sociale. Masculii alfa sunt mai mari, dezvoltă o coamă mai stufoasă, rag, mugesc, răgnesc sau grohăie mai tare, au uneori toate femelele dintr-o populaţie şi se hrănesc primii din stârv. Dacă apare un potenţial rival, care ar putea nutrii la ceea ce are acesta (hrană, femele, dar mai ales teritoriu), masculul alfa îşi arată colţii, se umflă în pene, se ridică-n două labe sau îşi etalează testiculele.

Nu vreau să mai aud că noi (Homo sapiens) suntem înzestraţi cu raţiune, că noi nu suntem animale sau că Brad, poate tu eşti mamifer, noi nu. Vorba cântecului ... we ain't nothing but mammals, so let's do it like they do on the Discovery Channel. Oricum (o) facem exact ca şi alte mamifere de pe Discovery Channel, fenomenul teritorialitate este absolut identic.

De pildă, dacă ţi-ai parcat maşina pe locul (teritoriul) cuiva, ai toate şansele să ţi se ridice ştergătoarele. Urmează plierea oglinzilor, spargerea sau ruperea acestora şi poate culmina cu spargerea cauciucurilor sau a unuia dintre geamuri. Iar dacă ai (ne)şansa să dai ochii cu deţinătorul teritoriului cu pricina, pe care şi aşa şi l-a însuşit ilegal, pe nedrept şi destul de patetic şi josnic, dacă te gândeşti cum se dobândeşte un astfel de teritoriu în restul lumii vii, te alegi şi cu insulte.

Miliţianul şi Băşescu

... vorba cântecului: "... miliţian cu două clase..."

sau altfel:

"...seful statului spune ca a inceput deja sa circule cu un automobil Dacia Logan, iar atunci cand a mers la cumparaturi, a ales numai produse romanesti: "Am cumparat produse romanesti si le-am gasit usor. E o minciuna ce se spune la televizor, ca 80% din produsele din supermarket-uri sunt straine. Peste 80% din produse sunt romanesti", a declarat Traian Basescu."

Blăni, blăni şi iarăşi blăni !!!

Mă îndrept aseară spre Bistriţa. Prin Sânnicoară, cu un gest destul de feminin - o palmă palidă, de frig probabil - îmi sugerează faptul că ar cam trebui să opresc. I-am zis "... cum vrei să opresc măi sughi-bughi, tu nu vezi că-s cu dacia, ţi rău?". În fine, opresc cumva şi îmi spune grăbit că să stau că "... trece coloana oficială...". După o pauză în care şi-a tras sufletul, continuă: "Băsescu !!!".

Îi dau a-ntâia, las de ambreaj şi dau să ridic geamul când mi se adresează: "... păi ce faci bă, ţi-am zis eu că poţi să pleci? Tu nu auzi că trece Băsescu?" ŢESTOASE... mă gândeam. Opresc farurile şi apoi motorul.

Într-un târziu vedem în zare dinspre Apahida sirene. Bemveuri, audiuri, merecedesuri, toate negre, însoţite de o salvare, iar în coada coloanei oficiale, ghici ce, un Logan al miliţiei. Acela era Loganul despre care vorbea Băse? Desigur, se afla în merţanul acela cel mai mare. Nu l-am văzut de geamurile maneliste fumurii. Oricum, cu ambele mâini i-am făcut împreună cu Anca semnul prezidenţial.

Să trăiţi bine!

Vremea la Madrid

Cam frig:

MADRID

Madrid,

un oras linistit, orasul unde:

- se fumeaza linistit in toate birturile, iar chistoacele se arunca_ca atare pe jos, uneori aprinse
- se trece linistit intotdeauna pe rosu la semafor
- rahateii de catei zac linistiti peste tot pe trotuare
- culmea, linistit umbli un 2-3 ceasuri pana sa gasesti ceva de mancare
- culmea, mancarea e proasta cu "P" mare, cu "P" mare de la "proasta"
- sunt peste 200.000 (doua sute de mii) de rumani, care mai de care mai linistiti in felul lor: tricou Armani care zace peste burta distinsului servitor (ruman) de kebap, cisme de doi bani cumparate dintr-un magazin de doi bani si cu care se poate lauda o manelista ca si le-a cumparat "da la Madrid"
- romanii fac linistiti un ban cinstit cantand la acordeon o manea cinstita sau imbiindu-te sa semnezi tot felul de petitii, tot de doi bani

Madrid, un sat linistit, de care, zau, ne-am saturat.

Hasta la proxima o nunca.

GOLAN

Gratuit si cu mare placere fac reclama pe blog-ul meu cartii:

13-15 iunie 1990 Realitatea unei puteri neocomuniste

Autori: Mihnea Berindei, Ariadna Combes si Anne Planche

A fost odata ca-n povesti, a fost in Romania
O gasca mare de golani ce-au alungat sclavia
Noi nu ne-am confundat nicicind cu oamenii de bine
Veniti si neocomunisti si fara de rusine.

Mai bine haimana decit tradator,
Mai bine huligan decit dictator,
Mai bine golan decit activist,
Mai bine mort decit comunist.

Vrem libertate, nu comunism si nici schimbari de forma
Si de aceea, securisti, sa nu ne puneti norma.
Noi nu vrem neocomunism nici neolibertate
Democratii originale si nici minciuni sfruntate.

Ne-ati intrebat ce vrem aici, dar stie toata tara
Noi sustinem punctul 8 de la Timisoara.
A cazut 473, ce tinea TVR
Legata in lanturile ei, dar tot degeaba e.

Alegeri fara comunisti, fara nomenclatura
Si nu va temeti de golani fara coloratura.
Din cei care-au murit aici, ne-am reintors naluci
Sa nu mai fie cum a fost, macelul de atunci.

Dimineaţa

În inimă de codru verde
Susură pâraiele,
Corbii negri croncăne,
Se ridică soarele.

Dimineaţă-nrourată
Cu-ale tale păsărele
Şi cu apa-nmiresmată
Ca şi gândurile mele.

Licuricii se stinseră.
Zumzăind albinele
O zi caldă ne vestesc
Dezmiardă-nălţimile.

Mi se pare destul de logic si de luat in seama

O turma de bivoli se deplaseaza intotdeauna cu viteza celui mai incet bivol din turma. Cand turma este vinata, de obicei este ucis cel mai slab si mai din urma bivol. Aceasta selectie naturala este benefica turmei ca intreg, pentru ca astfel prin eliminarea celor mai slabi membri se imbunatatesc viteza si sanatatea turmei.

Cam in acelasi mod, creierul uman poate opera doar atat de repede cat ii permite cea mai slaba celula. Consumul de alcool, dupa cum se stie omoara celulele creierului, dar in mod normal prima data omoara celulele cele mai slabe. In acest mod, consumul regulat de bere distruge cele mai slabe celule cerebrale, facind creierul o masina mult mai rapida si mai eficienta. Acesta este si motivul pentru care intotdeauna te simti mai destept dupa cateva beri.

Peştera cu Apă din Valea Leşului

Cum se ajunge la Orăşti?

Localitatea Orăşti aparţine administrativ comunei Poşaga. Poşaga se găseşte la cca. 40 km de Turda, pe drumul Turda-Câmpeni. Este un afluent de stânga al Arieşului, deci cum urci de la Turda, este un drum şi o vale cu acelaşi nume, pe mâna dreaptă, Poşaga.

Vezi harta de mai jos:

• Drumul principal, roşu pe hartă în dreapta jos, însoţit de linia albastră (Râul Arieş), este drumul Turda-Câmpeni
• Se ia la dreapta către Poşaga
• Se trece de sat şi se ajunge la mănăstirea din Cheile Poşăgii
• Se urmează drumul principal (drum de-a doua - treaptă de viteză) în lungul Râului Poşaga, şi se trece cu succes de două confluenţe: cea cu Belioara şi cea cu Săgagea
• Apoi, casa mea se găseşte la un 300-500 m în aval de confluenţa cu Inceşti, pe stânga cum urci, dincolo de vale.
• Casa e marcată pe hartă cu un punct mare şi roşu

Coordonate geografice (Google Earth)
46 27 00.04 N
23 20 25.55 E
alt. 670 m

copy/paste cifrele de mai jos aşa cum sunt în Google Earth şi vei zbura direct la Orăşti.

46 27 00.04, 23 20 25.55

Din curte vom vedea stâncile numite La Vulturese din Cheile Poşegii:



În drum, în dreptul curţii va fi parcat Automobilul Dacia, de care nu poţi trece fără să îţi sară în ochi:



Vedere din drum către curte şi casă:



Vedere din curte, de la casă, către drum:



Căţei, copii, soţii, iubite - bineveniţi/binevenite !!!

Legea lui Arhimede pe înţelesul tuturor

De la bunul meu prieten Lucian Lupescu citire:

On bdhicaşău ţâpat înt-on tău hăptăguieşte hăpt atâta cât o hăptăguit hăptăguaşu' bdhicaşeului.

Săruni, Dâmbău - etapa 0 - 28-30 martie 2008

Ajungem în Zlatna, n-o mai lungesc explicând cum, când şi ce am servit pe maşină şi oprim direct la tanti Bobo unde s-a şi consumat primul eveniment notabil. Tanti Bobo ne-a aşteptat cu masa pusă: o supă de pui cu tăiţei de casă făcuţi şi tăiaţi de însăşi tanti Bobo, pireu cu ciuperci şi friptură de pui cu salată. Am apreciat toată treaba enorm. Sărumana tanti Bobo! Îl recuperăm pe Axânte şi servim subţire o bere la Ana. Şi când am zis o bere chiar m-am referit la o bere, deoarece eram destul de istoviţi după o zi de muncă şi de drumul până în centrul, respectiv buricul universului, Zlatna.

Am înnoptat în Zlatna. Personal am mas la tinerii insurăţei Nechita unde mărturisesc că am fost primit cu căldură. Am apreciat micul dejun pregătit de Dorina şi care a constat în slănină bio prăjită, ouă organice de la găinile eco aduse proaspete de însăşi Florinuţa, caş de tip şpagă şi salată de roşii. Copios de tot! Sărumana Dorina! La descrierea acestui mic dejun, Zoli s-a arătat destul de invidios. Ba în aceeaşi dimineaţă l-am cunoscut şi pe Dl. Pilu, tatăl Florinuţei, care fusese la piaţă unde a servit trei mici, refuzându-ne astfel invitaţia făcută. Dar nu pe Dl. Pilu vroiam să î-l scot evidenţă, ci pe fiica acestuia, Florinuţa, despre care vom mai vorbi în cele ce vor urma.

Ne adunăm sâmbătă dimineaţa la sediul clubului din strada Petru Dobra la numărul 6, ne însuşim restul de echipament şi pornim pe un drum, pe care personal l-am găsit ucigător, către Săruni - Dâmbău, unde ajungem după un trei ore jumate. Ridicăm tabăra de corturi, vreme frumoasă. Mâncăm, ne odihnim, ne echipăm şi pornim către Peştera Mare de sub Corlată (P. Dâmbău). După târâşuri, coborâri şi urcări pe montmilch vreme de 3-4 ore ieşim afară, unde se înnoptase, destul de istoviţi. Istoveala noastră s-a retras odată aşezaţi frumos în jurul focului, băuturilor spirtoase (dintre care s-a remarcat un cognac de casă adus personal de la Bistriţa) şi cântecelor vesele şi triste, de haiducie sau dă iubire. La un moment dat către dimineaţă ne retragem în corturi la somn.

Duminică dimineaţa, după diverse reproşuri cu privire la sforăit, mâncăm ceva, iar o parte din noi ne deplasăm către Avenul Gemenele, ceilalţi rămânând la corturi cu scopul de a se reface şi a se odihni. De la aceştia din urmă am primit reproşuri la întoarcere cum că Ce trăznet aţi făcut patru ceasuri la Gemenele.

Ei bine, la Avenul Gemenele, după echiparea ireproşabilă făcută de Răducu, am coborât şi vizitat peştera împreună cu Achim şi Alex Măţăgău, cărora li s-au spart în cap pe nedrept diverse oale pe motivul că, începători fiind, au intrat în aven. Cu acest prilej, acei deţinători de diplomă TSA II s-au înţeles în sfârşit asupra problemei iniţierii începătorilor în tainele nebănuite ale TSA la o faleză sau copac, înainte ca aceştia, începătorii, să parcurgă un aven real. De altfel, baieţii s-au comportat foarte bine şi, pe lângă oalele sparte, au fost lăudaţi.

În rest, totul a decurs bine în tura de la Gemenele, mai puţin intenţia de a bate două spituri în vederea echipărilor de fracţionări din viitor. La urcare, Achim a început să facă diverse gesturi anormale în coardă şi abia sus am aflat că hamul care nu i se prea potrivea, îi sturcise un testicul (glandă endocrină, componentă a sistemului reproductiv). Am urlat la el să nu mai facă gesturile alea anormale de tip zbenguială, a suportat şi a ieşit cu bine afară.

Ne întoarcem de la Gemenele, a început să ploaie, cei care rămăseseră la corturi erau refăcuţi şi odihniţi, ridicaseră tabăra, au zipp-at-o în rucsaci şi s-au adăpostit în vechiul sălaş de la Săruni. De aici, pornim către Citeră unde îl găsim pe fiul doamnei Ana care ne-a omenit cu un pahar de ţuică. Negocierea pământului a durat destul de puţin, s-a bătut palma, s-a semnat o hârtie de mână cu martori şi s-a băut adălmaşul.

Coborâm pe rând de la Săruni-Dâmbău-Citeră. De notat că, pe o uliţă din apropierea sediului din Petru Dobra 6, ne întâlnim cu nimeni alta decât Florinuţa care cu mult greu a îngăimat un Salut, ignorându-ne şi evitându-ne cu telefonul la ureche plănuind o piesă de teatru cu un oarecare. Ne îndepărtăm dezamăgiţi; nici măcar cu Fane nu a prea stat de vorbă, ce să mai vorbim de pupat.

Cu un stereotip deja format, intrăm pe rând la Ana la o bere, dar unde suntem imediat informaţi că restul sunt la Nechita în curte (pardon, la Ţandrău) unde tanti Bobo, Ramona şi Dorina ne aşteptau cu grătare din ceafă de porc, pulpe de pui, mititei, bere şi pancove. Cuvinte nu găsesc, iar dacă aş găsi, cuvintele ar fi de prisos ca să pot descrie ce mult am apreciat ceea ce am găsit în curte la Dorina şi Paul; jos pălăria.

Vin de-ar fi, că cearta vine, vorba poetului. Î-l atenţionez pe Răducu asupra alurii fade, pierdute, dar în acelaşi timp viclene pe care o afişa Şmaicăl şezând la masă cu o bere în faţă. Destul de trivial, Răducu imi spune că nu mai vrea să mai audă acest nume vreodată. Subiectul a părăsit vechiul sălaş şi a coborăt cu mâna la... buzunar, lăsându-i lui Răducu o banană destul de grea cu echipament. Să fi fost oare vreo răzbunare, sau cum s-o numeşti? La urcarea pe Săruni, Şmaicăl a făcut un gest nobil cărând doi bolovani pentru temelia refugiului cu acelaşi nume, şi care au fost din Zlatna montaţi la el în rucsac. Imi explic răzbunarea prin neînţelegerea gestului nobil făcut.

Cam asta fu. S-au remarcat Achim şi Măţăgău cu buna comportare în peşteră şi aven, cognac-ul dă Bistriţa şi, desigur, Şmaicăl.

Poşta Română - o instituţie nobilă, dar cu acelaşi tip de funcţionari

Mă prezint la un ghişeu al Poştei Române din Cluj cu trei plicuri. Îmi aştept rândul în spatele liniei galbene pe care scria Vă rugăm aşteptaţi şi care doar pentru puţini are o semnificaţie reală. Pentru că biata funcţionară ocupată cu un client trebuie să aibe o atenţie deosebit de distributivă la toţi cei care se apleacă peste umărul meu, clientul servit, cu câte o întrebare de genul Doamnă, aici se dau alocaţiile, Doamnă aici se plăteşte gazul, Doamnă, îmi daţi şi mie două plicuri doar etc. Doamna de după ghişeu, cu o atenţie deosebit de distributivă, raspunde fiecăruia şi î-l serveşte şi pe cel care care, peste umărul meu, i-a întins doamnei 2 lei pentru 2 plicuri.

Îmi vine rândul şi cer ca plicurile mele să fie trimise Prioripost cu confirmare de primire. Aţi completat confirmările de primire? mă întreabă doamna. Primesc confirmările de primire si mă îndepărtez către pervazul prevăzut pentru completarea lor. Foarte incomod şi prost proiectat de altfel, dar pentru care dizainărul şi-a bătut joc de banul public, nici o grjă. Completez confirmările de primire şi mă îndrept spre alt ghişeu, unde funcţionara era liberă şi mi-a făcut semn să mă apropii. Îmi zice: Dar aţi întocmit un borderou? Ce?! Un borderou. Şi zmulge destul de agresiv o coală ministerială şi, nervoasă, deşi prin năframa penticostală de pe cap şi tenul alb cu mustăcioară n-ai fi zis că poate o astfel de fiinţă să fie nervoasă, îmi desenează un cap de tabel cu localitatea, destinatarul etc. Mă reîndrept către acelaşi pervaz incomod şi completez cu mare scârbă borderoul. După ce termin, am norocul să mă prezint din nou primei doamne-funcţionar. Aceasta, asistând la cele petrecute, îmi zmulge mult mai agresiv decât colega dânsei borderoul şi, atotştiutoare, mototoleşte mândreţe de borderou şi-l izbeşte de podeaua instituţiei.

N-am mai avut putere de nimic decât să zâmbesc.

REVENIRE

Am primit numeroase reproşuri cum că nu am mai pus nimica pe blog cam demult. Ei bine, iată-mă înapoi. Voi face un rezumat sumar la ceea ce mi s-a întâmplat în ultima vreme. Binenţeles că îmi voi justifica absenţa de pe blog cu scuzele de rigoare.

Totul a început în Octombrie 2001 când o cârcă de olandezi m-au târât pe tărâmul lor ceţos şi mlăştinos şi unde mi-au dat de lucru vreme de patru ani. După împlinirea acestui stagiu, am revenit la glie şi coarnele plugului. Munca odată începută în ţara aceea cu mult zmârc şi chirpici trebuia terminată. Şi uite aşa mi-a mai luat încă un doi ani pe plaiurile cele dragi şi mioritice să termim munca olandezilor. Asta până în 12 decembrie 2007 când chiar s-au săturat şi ei, ce să mai vorbesc de mine, si m-au readus la Amsterdam să le spun ce am facut.

Şi uite aşa am ajuns într-un costum de pinguin alături de paranimfele mele Willem Reijnders şi colegul Alin Mirel Puinean:



Papionul mi l-a montat Pită (colegul Puinean):



NU, pentru care v-o făcut şi v-o dat. Să nu credeţi care cumva că m-am maritat tocmai în ţara aia unde îi voie.

Scopul vizitei a fost de fapt susţinerea tezei de doctorat, pe care mi-au afişat-o peste tot la scoală:





şi m-au făcut de minune până şi în lifturi:



A urmat o ceremonie desigur, după care oare ce am făcut?



No...

Alături de prima mea dăscăliţă la microbiologie, Lili Manolache:



Am primit şi diplomă:



Ba, şi-n ciur le-adusei apa,
Ca să fiu în rost,
Lemne le-am tăiat cu sapa
Şi, sărind pe-o buturugă,
Am venit la voi în fugă,
Să vă spun ce-a fost

Vorba poietului, că ie duminică seara şi m-aş cam căra.

Revin în curând cu ce am facut după.

Paaaaaaaaaaaaaa

Lege moldovenească - 1504

Velcare sau velcine va indrăzni a se năpusti asupra tinerelor fete cu ştrumeleagul învârtoşat, predepsit va fi de lege prin tăierea scârbavnicului mădular şi aruncarea lui la reţe.

Ştefan cel Mare

Peştera cu Apă din Valea Leşului

Hajrá magyarok !!!

Mărturisesc că am trecut de vârsta la care eram patriot, naţionalist, şovin şi xenofob. Nu mai am nici una din aceste "calităţi", ca şi când le-aş fi avut vreodată; prostii... Însă treaba de mai jos mi s-a părut genială:



Aşadar, români de pretutindeni, ţara dragă vă aşteaptă acasă. Socialismul trebuie reconstruit.

 

Teamdrinking 1-4 noiembrie 2007

Nu neapărat mânaţi de deviza:



ne-am deplasat undeva mai departe de coada lacului Leşu Ursului, pe Valea Iadei, la minunata cabană 'Vila Sanda', pe a cărei reclamă luminoasa de la poartă scria 'Vila Sanda închiriază cameră'.

Minunat: centrală pe lemne, cald în toată casa de de-abia am putut horcăni, duş, apă caldă, lemne verzi la foc, lobtenis, fără pogo, dar în schimb o mulţime de heavy metal de calitate.

Ca director al Departamentului Entertainment din acea companie m-am trezit în fiecare dimineaţă răguşit. De ce oare? Am mai acuzat doar mic guturai şi friguri, dar m-am dres cu succes langă focul din lemne verzi.

La acest foc:



am gătit Edi foarte tare şi bun în fiecare zi. Jos cu clopu dom' Edi.

Edi (stânga):



DINTRE PROTAGONIŞTI:

Eternul Botez, căruia i-am închinat paharul, sticla şi o ptiesă:

De ce, de ce, de ce nu eşti lângă mine,
De ce, de ce, îmi e aşa de dor de tine.
Etc.

Mihai Botez
cu ochii mici şi prietenoşi, da



Botez cu Păun alias 'Mândruţ, gură dezmierdată'
Haide 'U'



Diverse alte feţe de duminică:

Ghiocel:



alias Radu:



Eu cu Ghio:



împreună desigur cu feţele noastre de duminică:



O altă privire prietenoasă, OJ:

 

Desigur, după o noapte de dansat la bară, lovit bara cu capul, obişnuit fiind de la fotbal, nu de alta, şi după o dimineaţă grea în preajma raţelor.

Eu cu OJ:



Avea încă în mână sticla de Kreskova. I-o pasase Cristoiu de dimineaţă:



Când i-a simţit aroma:



Philip:



Veţi afla în curând despre Philip, nici o grijă.

Continuăm cu OJ alias Daniel

OJ cu Philip:



Mă mir cu de a stat Philip aşa cuminte la poză. Zicea tot timpul ca are deja poze gata făcute şi că nu mai vrea.

Cristi Cristoiu:



vară-sa:



Eu cu Philip:



De-abia l-am ţinut să stea la poză. Încerca să mă convingă că are deja o cârcă de poze gata făcute, şi că dacă vreau îmi dă şi mie o poză cu el. Avea-n mân-o pită.

Până şi acest animal de tip căţel avea o faţă de duminică:



Susţinea el Philip cum că Zlatna e centrul universului, primul municipiu din România, care deţinea satele Deva, Hunedoara, Alba Iulia, Brad etc. Azi conform lu' tanti Wiki, Zlatna are în subordine administrativă localităţile Boteşti, Budeni, Dealu Roatei etc.

Pentru mai multe detalii despre minunata urbe vezi:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Zlatna

Ana Mihăilă viitoare Szatmari:



Evident cu o faţă blajină de duminică şi nişte ochi destul de prietenoşi. Încă întrebătoare...

A fost săraca traumatizată de prezenţa lui Philip care îi tot reproşa că fumează:

"Pipă, tu, pipă!"

Eu, Ana şi Cristoiu. Toţi în mare formă:



Din flora spontană de pe Valea Iadei:



Philip a apreciat această fotografie în mod particular.

Marse cu Cristi:



Plini de afecţiune.

Eu cu Cristoiu:



Ne dregeam.

Să trecem la Marse.
Se scoală într-o bună dimineaţă şi zâmbeşte la soare alături de Maria:



Să nu îl uităm totuşi pe Philip care îşi încropise o casă dintr-un vreasc, dintr-o nuia:



Ba l-a primit şi pe bietul Adrian în ea, urmând ca spre dimineaţă să îi reproşeze că a horcănit:



Din paradoxurile româneşti:



Cartea studiată de Nicolas în vreme ce noi drojdeam:



Johnny:



Ioana, desigur întrebătoare:



Căţelul vesel pe numele lui Black, Black-ilă sau Pufi:



Andreea cu mine. Johnny facea pozna:



Arpi:



Eu cu Johnny, Andreea facea pozna.



Breban:



În sfârşit, Johnny cu Andreea. Pozna o făceam eu.



Era să uit de Philip. Chiar a dormit în căsuţa lui:



Cu Marse, Maria şi Cristoiu. Poză făcută de Philip; poză aleasă dintr-o suită de un 24 de poze facute de acelaşi Philip, care a uitat să mai ia degetul jos de pe declanşator:



Da, e pă bune, a dormit acolo:



În zori, singura care i-a admirat şi apreciat 'pijamaua' a fost Mări.

Dimineaţa-n zori, trezit de Cristoiu cu o manea, eternul şi bunul meu prieten Philip Pomană:

Maneaua şi Miliţia Română

Nici nu mai ştiu ce să-nţeleg, dar poate nici nu mai e ceva de-nţeles. Prostul gust domneşte în continuare.

Mă duc azi până la Academie pe Republicii. Clinicilor ticsită ca de obicei cu maşini. Îmi atrage atenţia auditivă şi apoi cea vizuală un seria 7 (BMW), mai spălat aşa, cu geamul din dreapta şoferului coborât la maximum, iar pe acel geam ieşeau notele muzicale (dacă alea se pot numi note muzicale, dacă şi porcăria aia se poate numi muzică) ale unei bănăţene dintre cele mai nasoale. Cu manea am mai vazut un astfel de episod, dar ăsta era ceva exotic.

Ies de la Academie şi dau să traversez strada regulamentar în intersecţia Republicii cu Avram Iancu. Culmea mi se şi dă voie să traversez, că de obicei, dacă vrei să traversezi strada în Cluj printr-un loc permis sau pe culoarea verde a semaforului, rişti oricum multe. Nu ajung decât la jumătatea zebrei când... naiba l-a vazut pe miliţianu' din intersecţie care  părea şi aşa inutil şi insignifiant; mi se adreseaza:

- Ce faci băi?!

Îi răspund destul de anemic, sunetele scoase de mine fiind inhibate imediat de felurite tobe de eşapament şi claxoane. Îi repet pe un ton uşor mai ridicat:

- Cum adică băi? Păi eu sunt băi cu dumneavoastră?

Face un pas ameninţător spre mine, dar se opreşte şi-mi răspunde:

- Dar cum să-ţi zic băi? Dumneavoastră?!

Un miliţian înţelept, m-am gândit, uite, ştia de fapt răspunsul. Aştept puţin şi-mi face semn, mie şi altor trecători adunaţi, să trecem:

- Traversaţi!

- Mulţumesc frumos îi răspund c-o ultimă privire.

Mă îndrept apoi către Pţa Păcii unde la semafor cine crezi? Meseriaşul cu seria 7, dar cu o altă bănăţeană. În cca 15 minute nu a reuşit să străbată decât vreo 400 m din minunata urbe.

Automobilul Dacia

Este roşie şi plină de personalitate.
Are hachiţe şi are toane.
Tuşeşte ca un om mare.
Uneori acuză mizerii în jiglere,
Aşa cum acuz şi eu de foarte multe ori prezenţa mizeriilor pe şosele.

Este automobilul Dacia 1300.
Vârsta 25 de ani.
Necăsătorită.
Jante de 13'' dintr-un aliaj tare (98 % Fe şi 2 % C)

Neindicat şofatul pe vreme de poaie, deoarece te poţi uda la picioare.

Din ciclul Ariana şi Petele-Petele

Mama lui de Pete!

De data asta i-am achiziţionat de la Cora



Primul contact al lui Dragoş Filip cu Petele



Şi iată-l vesel după consumul Petelui

Eternul meu prieten Philip Paul Pomană

Îmi amintesc de tine
Stăteai pe un bolţar
A fost de-ajuns un acord
Ca să zici:
"No bine, mă car"

Cum se ajunge la Orăşti?

Poşaga se găseşte la cca. 40 km de Turda, pe drumul Turda-Câmpeni. Este un afluent de stânga al Arieşului, deci cum urci de la Turda, este un drum şi o vale cu acelaşi nume, pe mâna dreaptă, Poşaga.

Vezi harta de mai jos + mersul autobuzelor din Turda; te interesează direcţia Abrud - Câmpeni:

• Drumul principal, roşu pe hartă în dreapta jos, însoţit de linia albastră (Arieşul), este drumul Turda-Câmpeni
• Se ia la dreapta către Poşaga
• Se trece de sat şi se ajunge la mănăstirea din Cheile Poşăgii
• Se urmează drumul principal (drum de-a doua) în lungul râului Poşaga, şi se trece cu succes de două confluenţe: cea cu Belioara şi cea cu Săgacea
• Apoi, casa mea se găseşte la un 300-500 m în aval de confluenţa cu Inceşti, pe stânga cum urci, dincolo de vale.
• Casa e marcată pe hartă cu un punct mare şi roşu

Coordonate geografice (Google Earth)
46 27 00.04 N
23 20 25.55 E
alt. 670 m

copy/paste cifrele de mai jos aşa cum sunt în Google Earth şi vei zbura direct la Orăşti.

46 27 00.04, 23 20 25.55




Plecarea autobuzelor din Turda:
(click pe poză pt. mărire)

Avenul Gemenele 20-22 aprilie 2007

Mi-a reproşat cineva, nevorbitor de limbă română, politicos, că îi place blog-ul meu, îi plac imaginile, dar că ar vrea să şi înţeleagă comentariile mele. Şi asta cred că s-ar putea întâmpla şi altor amici care, fără voia lor, nu vorbesc româneşte. De aceea, mi-am propus să fac aceste comentarii, scurte oricum, bilingv.

Somebody from a nonRomanian speaking background had politely reproached that he likes my blog, he likes my photos, but that he would also like to understand my comments. Therefore, I planned to have my text, quite short anyway, bilingual.

Acest post conţine poze şi comentarii din tura din 20-22 aprilie 2007 de la Avenul Gemenele. Pun acum doar pozele, urmând să fac comentariile şi descrierile mai încolo, dată fiind ora târzie:

This post will contain photos and comments made in April 20-22, 2007 after a trip to Avenul Gemenele (Twin Shaft). Because it's rather late in the evening, I am only going to upload now the photos and make the comments later:




















Parte din participanţi
Part of participants

Lucian Lupescu - topograf la Apă Alba



Ruxi Bucur



Alex Năstase
(nici o legătură cu ciumpalacul din Zambaccian).

A rugat-o pe Ruxi la un moment dat să îi aducă sticla cu apă dă izvor :)) Îţi dai seama că reuşit foarte uşor să stârneacă momente hilarice şi diverse comentarii.

Paul de colo:
"Ce apă mă?..."

Şi restul în cor:
"DĂ IZVOR..." Desigur Alex nu s-a supărat şi cred că a gustat umorul specific :))



Inconfundabilul şi eternul Zoli

Ariana, Ştiuca şi Brad

Am pescuit de la Metro o ştiucă (Esox lucius) cinstită aşa de un 2 kg, am pregătit-o competent cu fratele Sanyi (de fapt pungaşul n-a prea participat) şi am servit-o cu cartofi prăjiţi.

Prezenţa animalului ştiucă i-a stârnit Arianei o cumplită teamă.

Peştera Mare din Cheile Runcului (10 decembrie 2006)

Cu Lucian Lupescu
la Peştera Mare din Cheile Runcului




Am fost însoţiţi de Copil Emil


şi de Dragoş Cocoş


Din păcate am deranjat câţiva lilieci în timpul coborârii puţului,




pe câţiva chiar din actul reproducerii

Feneş - Hăldăhaia 3-4 martie 2007

Totul a început în Zlatna, la Tanti Bobo (mama lui Philip) acasă, care ne-a făcut o ratotă cinstită, ratotă care a prins atâta de bine... Sărumâna Tanti Bobo!

Stând la o ţigară pe balcon, m-a impresionat imaginea Zlatnei:

Dintre protagonişti:

Philip şi Zoli

Preşedintele Axânte sfădindu-se cu sătenii pentru nişte bolovani:

Philip şi Paul

Philip cu mine (în fundal se poate observa Pali)

Philip şi cerbul

Am pornit de pe frumoasa vale a Feneşului

Urcăm cu greu Dealul ... căruia sătenii i-au dat nume falic:

Vedere de pe Dealul ... cu nume falic înspre Valea Feneşului şi Negrileasa

În depărtare, către SE, creasta acoperită cu zăpadă a M. Făgăraş:

Valea Muntelui:

Câteva imagini din Peştera Frumoasă

Formaţiunea lui Paul (i-a plăcut lui foarte mult ... :))

Gur cu perle de cavernă:

Gur cu calcită flotantă:

Platoul carstic Ciumerna. Doline

Platoul carstic Ciumerna. Lapiezuri

Coliba de tip sălaş Hădăhaia

Din ciclul "ce ţară frumoasă avem" HĂLDĂHAIA

Opaiţul confecţionat de Paul. Combustibil: slănină

Destul de important...

Detalii din sălaş: Zoli cu Paul

Detalii din sălaş: Philip şi cerbul

Şi cinstita cabană Feneşasa


SFÂRŞIT

--------------------------------------------------------------------------------------------

ORĂŞTI

Acolo unde-ntoarce uliul

Fenesasa, Muntii Trascau, 16-18 februarie 2007

Avenul Ascuns

Avenul Gemenele

Avenul Gemenele

Capu' la puţ

Underground watching spirit

Domnul Faţă